바이블포탈

¹ Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: şi, iată, el stătea în picioare lângă râu.

² Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci plăcute la vedere şi grase; şi ele păşteau într-o pajişte.

³ Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere şi slabe; şi au stat lângă [celelalte] vaci pe malul râului.

⁴ Şi vacile urâte la vedere şi slabe au mâncat vacile plăcute la vedere şi grase. Aşa că Faraon s-a trezit.

⁵ Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase şi bune.

⁶ Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au răsărit după ele.

⁷ Şi cele şapte spice subţiri au mâncat cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, [a fost] un vis.

⁸ Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul său era tulburat; şi a trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţelepţii acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu [era] niciunul care să le poată interpreta lui Faraon.

⁹ Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greşelile mele în această zi;

¹⁰ Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor.

¹¹ Şi noi am visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său.

¹² Şi [era] acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor [al] căpeteniei gărzii; şi noi i-am povestit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el [ne-]a interpretat.

¹³ Şi s-a întâmplat, [că] aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu şi pe el l-a atârnat.

¹⁴ Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au adus repede din groapă; şi el s[-]a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la Faraon.

¹⁵ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu [este] niciunul care să îl poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se despre tine, [că] poţi înţelege un vis pentru a-l interpreta.

¹⁶ Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: [Aceasta] nu [este] în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.

¹⁷ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului;

¹⁸ Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci grase şi plăcute la vedere; şi ele păşteau pe o pajişte;

¹⁹ Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele, jigărite şi foarte urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată în toată ţara Egiptului;

²⁰ Şi vacile slabe şi urâte la vedere au mâncat primele şapte vaci grase;

²¹ Şi după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaşte că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele [erau] încă urâte la vedere, precum la început. Aşa că m-am trezit.

²² Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe un pai, pline şi bune;

²³ Şi, iată, şapte spice, uscate, subţiri [şi] prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;

²⁴ Şi spicele subţiri au mâncat cele şapte spice bune; şi eu am spus [aceasta] magicienilor; dar nu [a] [fost] niciunul să îmi poată explica [aceasta].

²⁵ Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon [este] unul [singur]: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce [este] el gata să facă.

²⁶ Cele şapte vaci bune [sunt] şapte ani; şi cele şapte spice bune [sunt] şapte ani; visul [este] unul [singur].

²⁷ Şi cele şapte vaci slabe şi urâte la vedere care au urcat după ele [sunt] şapte ani; şi cele şapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi şapte ani de foamete.

²⁸ Acesta [este] lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu [este] gata să facă îi arată lui Faraon.

²⁹ Iată, vin şapte ani de mare abundenţă prin toată ţara Egiptului;

³⁰ Şi se vor ridica după ei şapte ani de foamete; şi toată abundenţa va fi uitată în ţara Egiptului; şi foametea va mistui ţara;

³¹ Şi abundenţa nu va fi cunoscută în ţară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta [va fi] foarte apăsătoare.

³² Şi de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; [aceasta este] din cauză că lucrul [este] stabilit de Dumnezeu şi Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.

³³ Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit şi înţelept şi să îl pună peste ţara Egiptului.

³⁴ Să facă Faraon [aceasta] şi să rânduiască supraveghetori peste ţară şi să ia a cincea parte din ţara Egiptului în cei şapte ani de abundenţă.

³⁵ Şi ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin şi să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon şi ei să ţină hrana în cetăţi.

³⁶ Şi acea hrană va fi ca rezervă ţării pentru cei şapte ani de foamete, care va fi în ţara Egiptului; ca ţara să nu piară prin foamete.

³⁷ Şi lucrul a fost bun în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor servitorilor săi.

³⁸ Şi Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi [un astfel de om] cum [este] acesta, un bărbat în care [este] Duhul lui Dumnezeu?

³⁹ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ţi-a arătat toată aceasta, [nu există] niciunul aşa de chibzuit şi înţelept precum [eşti] tu;

⁴⁰ Tu vei fi peste casa mea şi conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine.

⁴¹ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată ţara Egiptului.

⁴² Şi Faraon şi-a scos inelul de pe mâna sa şi l-a pus pe mâna lui Iosif şi l-a înveşmântat în veştminte de in subţire şi a pus un lanţ de aur în jurul gâtului său.

⁴³ Şi l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; şi strigau înaintea lui: Aplecaţi genunchiul! Şi l-a făcut [conducător] peste toată ţara Egiptului.

⁴⁴ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Eu [sunt] Faraon şi fără tine niciun om nu îşi va ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului.

⁴⁵ Şi Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah; şi i-a dat de soţie pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Şi Iosif a ieşit prin [toată] ţara Egiptului.

⁴⁶ Şi Iosif [era ]în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Şi Iosif a ieşit dinaintea lui Faraon şi a mers prin toată ţara Egiptului.

⁴⁷ Şi în cei şapte ani abundenţi pământul a adus cu mâini pline.

⁴⁸ Şi el a adunat toată hrana celor şapte ani, care era în ţara Egiptului, şi a depozitat hrana în cetăţi; hrana din câmp, care [era] în jurul fiecărei cetăţi, a depozitat-o în aceeaşi [cetate].

⁴⁹ Şi Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că [erau] fără număr.

⁵⁰ Şi lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.

⁵¹ Şi Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, [a spus el], m-a făcut să uit toată osteneala mea şi toată casa tatălui meu.

⁵² Şi celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în ţara necazului meu.

⁵³ Şi cei şapte ani ai abundenţei, care au fost în ţara Egiptului, s-au terminat.

⁵⁴ Şi cei şapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; şi sărăcia era în toate ţările; dar în toată ţara Egiptului era pâine.

⁵⁵ Şi când toată ţara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; şi Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeţi la Iosif; ce vă spune el, faceţi.

⁵⁶ Şi foametea era peste toată faţa pământului. Şi Iosif a deschis toate depozitele şi a vândut egiptenilor; şi foametea se înăsprea în ţara Egiptului.

⁵⁷ Şi toate ţările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra [grâne], pentru că foametea [era] aşa de aspră în toate ţările.

창세기 41장 Fidela Biblia în limba română