창세기 44장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Şi a poruncit administratorului casei sale, spunând: Umple sacii bărbaţilor [cu] hrană, atât cât pot căra; şi pune banii fiecărui bărbat la gura sacului său.
  2. 2 Şi pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr şi banii lui pentru grâne. Iar el a făcut conform cuvântului pe care Iosif l-a spus.
  3. 3 Imediat ce s-a luminat de dimineaţă, bărbaţii au fost trimişi, ei şi măgarii lor.
  4. 4 [Şi] după ce au ieşit din cetate [şi] nu [erau încă] departe, Iosif a spus administratorului său: Ridică-te, urmăreşte bărbaţii aceia; şi după ce îi ajungi, spune-le: Pentru ce aţi răsplătit rău pentru bine?
  5. 5 Nu [este] acesta, [paharul] din care domnul meu bea, şi prin care într-adevăr el ghiceşte? Aţi făcut rău făcând astfel.
  6. 6 Şi i-a ajuns şi le-a vorbit aceste cuvinte.
  7. 7 Iar ei i-au spus: Pentru ce spune domnul meu aceste cuvinte? Nicidecum nu vor face servitorii tăi conform acestui lucru.
  8. 8 Iată, banii pe care noi i-am găsit la gura sacilor noştri, i-am adus din nou la tine din ţara lui Canaan; cum atunci am fura noi argint sau aur din casa domnului tău?
  9. 9 La oricare din servitorii tăi ar fi găsită, deopotrivă el să moară, iar noi de asemenea vom fi robii domnului meu.
  10. 10 Iar el a spus: Acum de asemenea aceasta [să fie] conform cuvintelor voastre, cel la care [paharul] este găsit va fi robul meu, iar voi veţi fi fără vină.
  11. 11 Atunci ei îndată şi-au coborât la pământ fiecare sacul său şi fiecare şi-a deschis sacul.
  12. 12 Şi a căutat începând [de] la cel mai în vârstă şi a terminat la cel mai tânăr, şi paharul s-a găsit în sacul lui Beniamin.
  13. 13 Atunci ei şi-au rupt hainele şi fiecare bărbat şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate.
  14. 14 Şi Iuda şi fraţii săi au venit la casa lui Iosif, căci el [era] încă acolo; şi au căzut înaintea lui la pământ.
  15. 15 Şi Iosif le-a spus: Ce faptă [este] aceasta pe care aţi făcut-o? Sau nu ştiţi că un astfel de om ca mine poate cu adevărat ghici?
  16. 16 Şi Iuda a spus: Ce să spunem domnului meu? Ce să vorbim? Sau cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi; iată, noi [suntem] servitorii domnului meu, deopotrivă noi şi de asemenea [cel] cu care paharul a fost găsit.
  17. 17 Iar el a spus: Nicidecum nu voi face astfel; [ci] bărbatul în a cărui mână a fost găsit paharul, acela va fi servitorul meu; şi cât despre voi, urcaţi-vă în pace la tatăl vostru.
  18. 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi a spus: Vai domnul meu, lasă pe servitorul tău, te rog, să vorbească un cuvânt în urechile domnului meu şi nu lăsa mânia ta să se aprindă împotriva servitorului tău, căci tu [eşti] întocmai ca Faraon.
  19. 19 Domnul meu a întrebat pe servitorii săi, spunând: Aveţi voi un tată, sau un frate?
  20. 20 Şi noi am spus domnului meu: Avem un tată, un om bătrân, şi un copil al bătrâneţii lui, unul mic; şi fratele lui este mort şi numai el a rămas de la mama sa; şi tatăl său îl iubeşte.
  21. 21 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Aduceţi-l jos la mine, ca să îmi pun ochii mei peste el.
  22. 22 Şi noi am spus domnului meu: Tânărul nu poate părăsi pe tatăl său, căci [dacă] el va părăsi pe tatăl său, [tatăl său] va muri.
  23. 23 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai tânăr nu coboară cu voi, nu îmi veţi mai vedea faţa.
  24. 24 Şi s-a întâmplat când noi am urcat la servitorul tău, tatăl meu, că i-am spus cuvintele domnului meu.
  25. 25 Şi tatăl nostru a spus: Mergeţi din nou [şi] cumpăraţi-ne puţină hrană.
  26. 26 Iar noi am spus: Nu putem coborî decât dacă fratele nostru cel mai tânăr este cu noi, atunci vom coborî; căci nu putem vedea faţa bărbatului, decât dacă fratele nostru cel mai tânăr [este] cu noi.
  27. 27 Şi servitorul tău, tatăl meu, ne-a spus: Ştiţi că soţia mea mi-a născut doi [fii];
  28. 28 Şi unul a plecat de la mine şi am spus: Cu adevărat este sfâşiat în bucăţi; şi nu l-am văzut de atunci.
  29. 29 Şi dacă îl luaţi şi pe acesta de la mine şi i se întâmplă nenorocire veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt.
  30. 30 Acum de aceea când eu ajung la servitorul tău, tatăl meu, şi tânărul nu [este] cu noi, văzând că viaţa lui este legată de viaţa tânărului,
  31. 31 Se va întâmpla, când el vede că tânărul nu [este] [cu noi], că va muri; şi servitorii tăi vor coborî perii cărunţi ai servitorului tău, tatăl nostru, cu întristare în mormânt.
  32. 32 Căci servitorul tău a devenit garanţie pentru tânăr pentru tatăl meu, spunând: Dacă nu îl aduc la tine, atunci voi suporta vina faţă de tatăl meu pentru totdeauna.
  33. 33 Acum de aceea, te rog, lasă pe servitorul tău să rămână în locul tânărului [ca] rob domnului meu; şi lasă tânărul să urce cu fraţii săi.
  34. 34 Căci cum voi urca la tatăl meu şi băiatul [să] nu [fie] cu mine? Ca nu cumva să văd răul ce va veni peste tatăl meu!