바이블포탈

¹ Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de fiecare vieţuitoare şi de toate vitele care [erau] cu el în arcă; şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ şi apele s-au retras;

² De asemenea fântânile adâncului şi ferestrele cerului au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită;

³ Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat.

⁴ Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a lunii, pe munţii Ararat.

⁵ Şi apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în [luna] a zecea, în prima [zi] a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ Şi s-a întâmplat, după ce s-au sfârşit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,

⁷ Şi a trimis înainte un corb, care a ieşit [şi a mers] încolo şi încoace, până când au secat apele de pe pământ.

⁸ De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe faţa pământului;

⁹ Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său şi s-a întors la el în arcă, pentru că apele [erau ]pe faţa întregului pământ; atunci a întins mâna şi l-a luat şi l-a dus la el în arcă.

¹⁰ Şi a mai stat alte şapte zile şi din nou a trimis porumbelul afară din arcă;

¹¹ Şi porumbelul a venit la el seara şi, iată, în ciocul lui [era] o frunză de măslin proaspăt ruptă, aşa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ.

¹² Şi a mai stat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

¹³ Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima [lună], în prima [zi] a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ridicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era uscată.

¹⁴ Şi în a doua lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.

¹⁵ Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:

¹⁶ Ieşi din arcă, tu şi soţia ta şi fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine.

¹⁷ Scoate împreună cu tine fiecare vieţuitoare care [este] cu tine, a toată făptura, [deopotrivă] pasăre şi vită şi fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ, ca acestea să nască abundent pe pământ şi să fie roditoare şi să se înmulţească pe pământ.

¹⁸ Şi Noe a ieşit şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el;

¹⁹ Fiecare fiară, fiecare târâtoare şi fiecare pasăre [şi] orice se târăşte pe pământ, după felurile lor, au ieşit afară din arcă.

²⁰ Şi Noe a zidit un altar DOMNULUI şi a luat din fiecare fiară curată şi din fiecare pasăre curată şi a adus ofrande arse pe altar.

²¹ Şi DOMNUL a mirosit o aromă dulce şi DOMNUL a spus în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreodată din cauza omului, pentru că imaginaţia inimii omului [este] facere de rău din tinereţea lui, nici nu voi mai lovi din nou vreodată fiecare vieţuitoare, aşa cum am făcut.

²² Cât timp pământul rămâne, semănatul şi seceratul şi frig şi arşiţă şi vară şi iarnă şi zi şi noapte nu vor înceta.

창세기 8장 Fidela Biblia în limba română