바이블포탈

¹ Şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a adunat toată oştirea lui; şi [erau] treizeci şi doi de împăraţi cu el, şi cai şi care; şi s-a urcat şi a asediat Samaria şi s-a războit împotriva ei.

² Şi a trimis mesageri la Ahab, împăratul lui Israel, în cetate, şi i-a spus: Astfel spune Ben-Hadad:

³ Argintul tău şi aurul tău [sunt] ale mele; soţiile tale de asemenea şi copiii tăi cei mai plăcuţi [sunt] ai mei.

⁴ Şi împăratul lui Israel a răspuns şi a zis: Domnul meu, împărate, conform spusei tale, eu, şi tot ceea ce am,[ sunt] al tău.

⁵ Şi mesagerii s-au întors şi au zis: Astfel vorbeşte Ben-Hadad, spunând: Deşi am trimis la tine, spunând: Să îmi dai argintul tău şi aurul tău şi soţiile tale şi copiii tăi;

⁶ Totuşi voi trimite pe servitorii mei la tine mâine, cam în acest timp, şi ei vor cerceta casa ta şi casele servitorilor tăi; şi va fi [astfel]: [că] orice este plăcut în ochii tăi, ei vor pune în mâna lor şi vor lua.

⁷ Atunci împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a spus: Cunoaşteţi, vă rog, şi vedeţi cum acest [om ]caută ticăloşie, pentru că a trimis la mine după soţiile mele şi după copiii mei şi după argintul meu şi după aurul meu şi nu l-am refuzat.

⁸ Şi toţi bătrânii şi tot poporul i-au zis: Să nu [îi] dai ascultare, nici să nu consimţi.

⁹ De aceea el a spus mesagerilor lui Ben-Hadad: Spuneţi domnului meu, împăratul: Pentru tot ce ai trimis la servitorul tău la început voi face; dar acest lucru nu pot să îl fac. Şi mesagerii au plecat şi i-au adus din nou cuvânt.

¹⁰ Şi Ben-Hadad a trimis la el şi a spus: Astfel să îmi facă dumnezeii şi încă mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi suficientă [să umple] mâna întregului popor care mă urmează.

¹¹ Şi împăratul lui Israel a răspuns şi a zis: Spuneţi-[i]: Să nu se fălească cel care [îşi] încinge [armura ]ca cel care şi-o dă jos.

¹² Şi s-a întâmplat, când [Ben-Hadad] a auzit acest mesaj, pe când el bea, el şi împăraţii lui în corturi, că a spus servitorilor săi: Desfăşuraţi-[vă de bătălie]. Şi ei [s]-au [desfăşurat de bătălie ]împotriva cetăţii.

¹³ Şi, iată, a venit un profet la Ahab, împăratul lui Israel, spunând: Astfel spune DOMNUL: Ai văzut tu toată această mare mulţime? Iată, o voi da în mâna ta în această zi; şi tu vei cunoaşte că eu [sunt] DOMNUL.

¹⁴ Şi Ahab a spus: Prin cine? Iar el a spus: Astfel spune DOMNUL: Prin tinerii prinţilor provinciilor. Apoi el a spus: Cine va începe bătălia? Iar el a răspuns: Tu.

¹⁵ Atunci el a numărat pe tinerii prinţilor provinciilor, şi ei au fost două sute treizeci şi doi; şi, după ei a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şapte mii.

¹⁶ Şi au ieşit la amiază. Dar Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturi, el şi împăraţii, cei treizeci şi doi de împăraţi, care îl ajutau.

¹⁷ Şi tinerii prinţilor provinciilor au ieşit cei dintâi; şi Ben-Hadad a trimis şi i-au spus, zicând: Au ieşit [nişte] bărbaţi din Samaria.

¹⁸ Şi el a spus: Dacă au ieşit pentru pace, prindeţi-i vii; şi dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i vii.

¹⁹ Astfel, aceşti tineri ai prinţilor provinciilor au ieşit din cetate, ei şi armata care îi urma.

²⁰ Şi au ucis, fiecare pe omul lui; şi sirienii au fugit; şi Israel i-a urmărit; şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal cu călăreţii.

²¹ Şi împăratul lui Israel a ieşit şi a lovit caii şi carele şi a ucis pe sirieni cu un mare măcel.

²² Şi profetul a venit la împăratul lui Israel şi i-a spus: Du-te, întăreşte-te şi însemnează şi vezi ce faci, pentru că la întoarcerea anului împăratul Siriei se va urca împotriva ta.

²³ Şi servitorii împăratului Siriei i-au spus: Dumnezeii lor [sunt] dumnezei ai dealurilor; de aceea au fost mai tari decât noi; dar să luptăm împotriva lor în câmpie şi cu siguranţă noi vom fi mai tari decât ei.

²⁴ Şi fă acest lucru: Scoate pe împăraţi, pe fiecare om din locul său, şi pune căpetenii în locul lor;

²⁵ Şi numără-ţi o armată, ca armata pe care ai pierdut-o, cal pentru cal şi car pentru car; şi vom lupta împotriva lor în câmpie[ şi] cu siguranţă noi vom fi mai tari decât ei. Şi el a dat ascultare vocii lor şi a făcut astfel.

²⁶ Şi s-a întâmplat, la întoarcerea anului, că Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a urcat la Afec, pentru a lupta împotriva lui Israel.

²⁷ Şi copiii lui Israel au fost număraţi şi erau toţi prezenţi şi au mers împotriva lor; şi copiii lui Israel şi-au înălţat corturile în faţa lor ca două turme mici de iezi, dar sirienii umpleau ţara.

²⁸ Şi a venit un om al lui Dumnezeu şi a vorbit împăratului lui Israel şi a spus: Astfel spune DOMNUL: Pentru că sirienii au zis: DOMNUL [este] Dumnezeu al dealurilor dar nu [este ]Dumnezeu al văilor, de aceea voi da toată această mare mulţime în mâna ta şi veţi cunoaşte că eu [sunt] DOMNUL.

²⁹ Şi şi-au înălţat corturile unii în faţa altora şapte zile. Şi [astfel ]a fost[, ]că în ziua a şaptea bătălia a început; şi copiii lui Israel au ucis dintre sirieni o sută de mii de pedeştri într-o singură zi.

³⁰ Dar restul au fugit la Afec în cetate; şi [acolo ]un zid a căzut peste douăzeci şi şapte de mii dintre bărbaţii [care] [erau ]rămaşi. Şi Ben-Hadad a fugit şi a intrat în cetate într-o cameră dinăuntru.

³¹ Şi servitorii săi i-au spus: Iată acum, am auzit că împăraţii casei lui Israel [sunt] împăraţi milostivi; să ne punem, te rog, sac peste coapse şi funii pe capete şi să ieşim înaintea împăratului lui Israel; poate că te va lăsa cu viaţă.

³² Astfel s-au încins cu sac peste coapsele lor şi [au pus ]funii pe capetele lor şi au venit la împăratul lui Israel şi au spus: Servitorul tău Ben-Hadad spune: Te rog, lasă-mă să trăiesc. Iar el a spus: Mai [este ]încă în viaţă? El [este] fratele meu.

³³ Şi oamenii au căutat cu atenţie [la cuvintele lui], dacă [vreun lucru va ieşi ]de la el, şi au prins în grabă [aceasta] şi au zis: Fratele tău, Ben-Hadad. Atunci el a spus: Mergeţi,[ ]aduceţi-l. Atunci Ben-Hadad a ieşit la el, iar el l-a făcut să se urce în car.

³⁴ Şi [Ben-Hadad] i-a spus: Cetăţile, pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, le voi înapoia; şi îţi vei face străzi în Damasc, precum tatăl meu a făcut în Samaria. Atunci, [Ahab a spus]: Eu te voi trimite cu acest legământ. Astfel el[ ]a făcut legământ cu el şi l-a trimis.

³⁵ Şi un anume bărbat dintre fiii profeţilor a spus aproapelui său în cuvântul DOMNULUI: Loveşte-mă, te rog. Şi bărbatul a refuzat să îl lovească.

³⁶ Atunci i-a spus: Pentru că nu ai ascultat de vocea DOMNULUI, iată, imediat ce te vei fi depărtat de la mine, un leu te va ucide. Şi imediat ce s-a depărtat de la el, un leu l-a găsit şi l-a ucis.

³⁷ Apoi a găsit un alt bărbat şi i-a spus: Loveşte-mă, te rog. Şi bărbatul[ ]l-a lovit, astfel încât prin lovire [l]-a rănit.

³⁸ Astfel, profetul a plecat şi l-a aşteptat pe împărat pe cale şi s-a deghizat cu cenuşă pe faţa lui.

³⁹ Şi pe când trecea împăratul, a strigat către împărat şi a spus: Servitorul tău a ieşit în mijlocul luptei; şi, iată, un om s-a abătut şi a adus la mine un om şi a spus: Păzeşte pe acest om; dacă va lipsi cumva, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau altfel îmi vei plăti un talant de argint.

⁴⁰ Şi pe când servitorul tău era ocupat încoace şi încolo, el a dispărut. Şi împăratul lui Israel i-a spus: Aceasta îţi [este ]judecata; tu însuţi ai hotărât-[o].

⁴¹ Şi el s-a grăbit şi şi-a luat cenuşa de pe faţa lui; şi împăratul lui Israel l-a recunoscut că [era] dintre profeţi.

⁴² Iar el i-a spus: Astfel spune DOMNUL: Pentru că ai dat drumul din mâna ta unui om pe care l-am rânduit în întregime nimicirii, de aceea viaţa ta va merge pentru viaţa lui şi poporul tău pentru poporul lui.

⁴³ Şi împăratul lui Israel a mers la casa lui trist şi nemulţumit şi a venit în Samaria.

열왕기상 20장 Fidela Biblia în limba română