바이블포탈

¹ Şi Siria şi Israel au stat trei ani fără război.

² Şi s-a întâmplat în al treilea an, că Iosafat, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel.

³ Şi împăratul lui Israel a spus servitorilor săi: Ştiţi că Ramot în Galaad [este] al nostru şi noi am tăcut [şi] nu l-am luat din mâna împăratului Siriei?

⁴ Şi i-a spus lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă la Ramot-Galaad? Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Eu [sunt] precum tu [eşti], poporul meu ca poporul tău, caii mei precum[ ]caii tăi.

⁵ Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, cuvântul DOMNULUI astăzi.

⁶ Atunci împăratul lui Israel a adunat pe profeţi, cam patru sute de bărbaţi şi le-a spus: Să merg împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te; fiindcă DOMNUL [îl] va da în mâna împăratului.

⁷ Şi Iosafat a spus: Nu mai [este] aici un profet al DOMNULUI în afară de aceştia, ca să îl întrebăm?

⁸ Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: [Este] încă un bărbat, Micaia, fiul lui Imla, prin care noi putem întreba pe DOMNUL; dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte binele referitor la mine, ci răul. Şi Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.

⁹ Atunci împăratul lui Israel a chemat un ofiţer şi a spus: Grăbeşte [aici] pe Micaia, fiul lui Imla.

¹⁰ Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, au şezut fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi cu robele lor, într-un loc gol la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

¹¹ Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier; şi spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei mistui.

¹² Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, pentru că DOMNUL [îl] va da în mâna împăratului.

¹³ Şi mesagerul care mersese să îl cheme pe Micaia i-a vorbit, spunând: Iată acum, cuvintele profeţilor [declară] binele[ ]împăratului cu o singură gură; să fie cuvântul tău, te rog, ca şi cuvântul unuia dintre ei şi vorbeşte [ceea ce este] bine.

¹⁴ Şi Micaia a spus: [Precum] DOMNUL trăieşte: ce DOMNUL îmi va spune, aceea voi vorbi.

¹⁵ Astfel el a venit la împărat. Şi împăratul i-a spus: Micaia, să mergem împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să [îl] lăsăm în pace? Iar el i-a răspuns: Du-te şi prosperă, pentru că DOMNUL [îl] va da în mâna împăratului.

¹⁶ Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că nu îmi vei spune decât [ce este ]adevărat în numele DOMNULUI?

¹⁷ Iar el[ ]a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe dealuri, ca oi care nu au păstor; şi DOMNUL a zis: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.

¹⁸ Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ţi-am zis eu că nu profeţeşte binele referitor la mine, ci [numai] răul?

¹⁹ Iar el a spus: Ascultă tu de aceea cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL şezând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând în picioare la dreapta lui şi la stânga lui.

²⁰ Şi DOMNUL a zis: Cine va convinge pe Ahab să se urce şi să cadă la Ramot-Galaad? Şi unul spunea într-un fel şi un altul spunea într-alt fel.

²¹ Şi a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea DOMNULUI şi a zis: Eu îl voi convinge.

²² Şi DOMNUL i-a spus: Cum? Iar el a zis: Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui. Iar el[ ]a spus: Să [îl] convingi şi învingi de asemenea; ieşi şi fă astfel.

²³ De aceea acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi şi DOMNUL a vorbit rău referitor la tine.

²⁴ Dar Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Micaia peste obraz şi a spus: Pe ce cale a plecat Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ţi vorbi ţie?

²⁵ Şi Micaia a zis: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru pentru a te ascunde.

²⁶ Şi împăratul lui Israel a spus: Ia pe Micaia şi du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.

²⁷ Şi să spui: Astfel zice împăratul: Puneţi pe [acesta] în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea chinuirii şi cu apa chinuirii, până mă întorc în pace.

²⁸ Şi Micaia a zis: Dacă te întorci cu adevărat în pace, DOMNUL nu a vorbit prin mine. Şi el a spus: Daţi ascultare, popoarelor, fiecare dintre voi.

²⁹ Astfel, împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.

³⁰ Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Eu mă voi deghiza şi voi intra în bătălie; dar tu îmbracă-te cu robele tale. Şi împăratul lui Israel s-a deghizat şi a mers în bătălie.

³¹ Dar împăratul Siriei poruncise celor treizeci şi două de căpetenii care conduceau carele sale, spunând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, în afară numai de împăratul lui Israel.

³² Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Negreşit acesta [este] împăratul lui Israel. Şi s-au abătut pentru a lupta împotriva lui; şi Iosafat a strigat.

³³ Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor au priceput că acesta nu [era] împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l urmări.

³⁴ Şi un [anumit ]om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii; de aceea el[ ]a spus conducătorului carului său: Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din oştire, pentru că sunt rănit.

³⁵ Şi bătălia a crescut în acea zi; şi împăratul a stat în picioare în carul său împotriva sirienilor şi a murit seara; şi sângele curgea din rană în mijlocul carului.

³⁶ Şi pe la apusul soarelui s-a făcut o strigare prin toată oştirea, spunând: Fiecare om la cetatea sa şi fiecare om la ţara sa!

³⁷ Astfel împăratul a murit şi a fost adus la Samaria; şi l-au îngropat pe împărat în Samaria.

³⁸ Şi [unul] spăla carul în iazul Samariei; şi câinii au lins sângele său; şi i-au spălat armura; conform cuvântului DOMNULUI pe care îl spusese.

³⁹ Şi restul faptelor lui Ahab şi tot ce a făcut, şi casa de fildeş pe care a făcut-o, şi toate cetăţile pe care le-a construit, nu [sunt] ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?

⁴⁰ Astfel, Ahab a adormit cu părinţii săi; şi Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.

⁴¹ Şi Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

⁴² Iosafat [avea] treizeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui [era] Azuba, fiica lui Şilhi.

⁴³ Şi el a umblat în toate căile lui Asa, tatăl său; şi nu s-a abătut de la împlinirea [lor], făcând [ceea ce] [era] drept în ochii DOMNULUI; totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, [fiindcă ]poporul încă oferea şi ardea tămâie pe înălţimi.

⁴⁴ Şi Iosafat a făcut pace cu împăratul lui Israel.

⁴⁵ Şi restul faptelor lui Iosafat şi puterea sa pe care a arătat-o şi cum s-a războit, nu [sunt] ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?

⁴⁶ Şi rămăşiţa de sodomiţi, care rămăsese din zilele tatălui său, Asa, a alungat-o din ţară.

⁴⁷ Nu [era] atunci un împărat în Edom; un guvernator [era ]împărat.

⁴⁸ Iosafat a făcut corăbiile din Tarsis să meargă la Ofir după aur; dar ele nu au mers; căci corăbiile s-au sfărâmat în Eţion-Gheber.

⁴⁹ Atunci i-a spus Ahazia, fiul lui Ahab, lui Iosafat: Să meargă servitorii mei cu servitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat a refuzat.

⁵⁰ Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său; şi Ioram, fiul său, a domnit în locul său.

⁵¹ Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, şi a domnit doi ani peste Israel.

⁵² Şi el a făcut [ce este] rău în ochii DOMNULUI şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască;

⁵³ Fiindcă a servit lui Baal şi i s-a închinat şi l-a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, conform cu tot ce făcuse tatăl său.

열왕기상 22장 Fidela Biblia în limba română