느헤미야 2장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Și s-a întâmplat în luna Nisan, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxes, [că era] vin înaintea lui; și am luat vinul și [l]-am dat împăratului. Și, nu fusesem [mai] [înainte] trist în prezența lui.
2. ² De aceea împăratul mi-a spus: De ce este înfățișarea ta tristă, văzând că nu [ești] bolnav? Aceasta nu [este] nimic [altceva ]decât tristețe a inimii. Atunci m-am înfricoșat foarte tare,
3. ³ Și am spus împăratului: Veșnic să trăiască împăratul, de ce să nu fie înfățișarea mea tristă, când cetatea, locul mormintelor părinților mei, [șade ]risipită și porțile ei au fost mistuite de foc?
4. ⁴ Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauți? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului.
5. ⁵ Și am spus împăratului: Dacă place împăratului și dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feței tale, să mă trimiți în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, să o construiesc.
6. ⁶ Și împăratul mi-a spus (împărăteasa de asemenea ședea lângă el): Cât de lungă va fi călătoria ta? Și când te vei întoarce? Astfel a făcut plăcere împăratului să mă trimită; și i-am hotărât un timp.
7. ⁷ Mai mult, am spus împăratului: Dacă ar place împăratului, să mi se dea scrisori către guvernatorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec până voi ajunge în Iuda;
8. ⁸ Și o scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne pentru porțile palatului care [aparținea] de casă, și pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste mine.
9. ⁹ Atunci am mers la guvernatorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului. Și împăratul trimisese căpetenii ale armatei și călăreți cu mine.
10. ¹⁰ Când Sanbalat horonitul și Tobia, servitorul, amonitul, au auzit [de aceasta, ]i-a mâhnit foarte tare că a venit un om să caute bunăstarea copiilor lui Israel.
11. ¹¹ Astfel, eu am venit la Ierusalim și am stat acolo trei zile.
12. ¹² Și m-am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; nici nu am spus [vreunui ]om ce pusese Dumnezeul meu în inima mea pentru a face la Ierusalim; nici nu [era] [acolo vreun] animal cu mine, în afară de animalul pe care călăream.
13. ¹³ Și am ieșit noaptea pe poarta văii, chiar prin fața fântânii dragonului și spre poarta bălegarului și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate și porțile lui mistuite de foc.
14. ¹⁴ Atunci am mers la poarta fântânii și la scăldătoarea împăratului; dar nu [era] loc pentru animalul [care era] sub mine să treacă.
15. ¹⁵ Atunci am urcat eu noaptea pe lângă pârâu și am văzut zidul și m-am dus înapoi și am intrat pe poarta văii și m-am întors.
16. ¹⁶ Și conducătorii nu știau unde mersesem, sau ce făcusem; nici nu spusesem încă [aceasta] iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici conducătorilor, nici celorlalți care făceau lucrarea.
17. ¹⁷ Atunci le-am spus: Voi vedeți nenorocirea în care [suntem], cum Ierusalimul [șade ]risipit și porțile lui sunt arse cu foc; veniți și să construim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară.
18. ¹⁸ Atunci le-am spus despre mâna Dumnezeului meu care fusese bună peste mine; și de asemenea de cuvintele împăratului pe care mi le spusese. Iar ei au spus: Să ne ridicăm și să construim. Astfel, și-au întărit mâinile pentru [această lucrare ]bună.
19. ¹⁹ Dar când Sanbalat horonitul și Tobia, servitorul, amonitul, și Gheșem arabul, au auzit [aceasta], au râs de noi în batjocură și ne-au disprețuit și au spus: Ce [este] acest lucru pe care îl faceți? Vă răzvrătiți împotriva împăratului?
20. ²⁰ Atunci le-am răspuns și le-am zis: Dumnezeul cerului, el ne [va face ]să prosperăm; de aceea noi, servitorii săi, ne vom ridica și vom construi; dar voi nu aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.