느헤미야 4장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Dar s-a întâmplat că, atunci când Sanbalat a auzit că noi am construit zidul, s-a înfuriat și s-a aprins mult și a batjocorit pe iudei.
2. ² Și a vorbit înaintea fraților săi și a armatei Samariei și a spus: Ce fac acești iudei slabi? Se vor întări ei? Vor sacrifica ei? Vor termina ei într-o zi? Vor reînvia ei pietrele din grămezile de moloz care sunt arse?
3. ³ Și Tobia amonitul [era] lângă el și a spus: Ceea ce ei construiesc dacă doar o vulpe s-ar urca, ar dărâma zidul lor de piatră.
4. ⁴ Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem disprețuiți; și întoarce ocara lor asupra capului lor și dă-i ca pradă în țara captivității;
5. ⁵ Și nu acoperi nelegiuirea lor și să nu fie șters păcatul lor dinaintea ta, pentru că ei [te]-au provocat la mânie înaintea celor care construiesc.
6. ⁶ Astfel am construit noi zidul; și tot zidul a fost îmbinat până la jumătatea lui, pentru că poporul avea inimă să muncească.
7. ⁷ Dar s-a întâmplat, când au auzit Sanbalat și Tobia și arabii și amoniții și asdodiții că zidurile Ierusalimului erau ridicate [și ]că spărturile începeau să fie astupate, că s-au înfuriat foarte tare,
8. ⁸ Și au uneltit toți împreună să vină [și ]să lupte împotriva Ierusalimului și să îl împiedice.
9. ⁹ Totuși noi ne-am făcut rugăciunea către Dumnezeul nostru și am pus o gardă împotriva lor zi și noapte, din cauza lor.
10. ¹⁰ Și Iuda a spus: Puterea purtătorilor de poveri este slăbită și [este] mult moloz; astfel încât nu suntem în stare să construim zidul.
11. ¹¹ Și potrivnicii noștri au spus: Nu vor ști, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor și îi vom ucide și vom face ca lucrarea să înceteze.
12. ¹² Și s-a întâmplat că, atunci când iudeii, care locuiau lângă ei, au venit, ne-au spus de zece ori: Oriunde vă veți întoarce, [ei] [vor fi peste voi].
13. ¹³ De aceea am pus în locurile mai de jos în spatele zidului [și] în locurile mai înalte, chiar eu am așezat poporul după familiile lor cu săbiile lor, cu sulițele lor și cu arcurile lor.
14. ¹⁴ Și m-am uitat și m-am ridicat și am spus nobililor și conducătorilor și restului poporului: Nu vă temeți de ei; amintiți-vă de DOMNUL, [care este] mare și înfricoșător, și luptați pentru frații voștri, fiii voștri și fiicele voastre, soțiile voastre și casele voastre.
15. ¹⁵ Și s-a întâmplat, când dușmanii noștri au auzit că ni s-a făcut cunoscut și că Dumnezeu făcuse sfatul lor de nimic, că noi ne-am întors cu toții la zid, fiecare la lucrarea sa.
16. ¹⁶ Și s-a întâmplat, de atunci înainte, [că ]jumătate din servitorii mei lucrau în lucrare și cealaltă jumătate din ei purtau deopotrivă sulițele, scuturile și arcurile și armurile; și conducătorii [erau] în spatele întregii case a lui Iuda.
17. ¹⁷ Cei care construiau zidul și cei care purtau poveri[, ]cu[ ]cei care încărcau, [fiecare] cu o mână lucra în lucrare și cu cealaltă ținea o armă.
18. ¹⁸ Deoarece cei care construiau, fiecare își avea sabia lui încinsă la șold și [astfel ]construia. Și cel care suna din trâmbiță [era] lângă mine.
19. ¹⁹ Și am spus nobililor și conducătorilor și restului poporului: Lucrarea [este] mare și întinsă și noi suntem împrăștiați pe zid, departe unul de altul.
20. ²⁰ Oriunde veți auzi[ ]sunetul trâmbiței, să vă adunați într-acolo la noi; Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.
21. ²¹ Astfel noi munceam în lucrare; și jumătate din ei purtau sulițele de la ridicarea dimineții până când stelele apăreau.
22. ²² Tot astfel în acel timp am spus poporului: Fiecare cu servitorul său să găzduiască în Ierusalim, ca noaptea să ne fie gardă, și ziua să muncească.
23. ²³ Astfel nici eu, nici frații mei, nici servitorii mei, nici bărbații de gardă care mă urmau, niciunul dintre noi nu ne-am dezbrăcat de hainele noastre, fiecare se dezbrăca [doar] pentru spălare.