욥기 29장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2. ² O, de aș fi ca [în] lunile trecute, ca [în] zilele [când] Dumnezeu mă păstra;
3. ³ Când candela lui strălucea peste capul meu [și când] prin lumina lui umblam [prin] întuneric;
4. ⁴ Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu [era] peste cortul meu;
5. ⁵ Când cel Atotputernic mai [era] cu mine, [când] copiii mei [erau] în jurul meu;
6. ⁶ Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7. ⁷ Când ieșeam la poartă, [trecând] prin cetate, [când] îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8. ⁸ Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau [și] stăteau în picioare.
9. ⁹ Prinții [își] opreau vorbirea și [își] puneau mâna la gura.
10. ¹⁰ Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11. ¹¹ Când urechea [mă] auzea, mă binecuvânta; și când ochiul [mă] vedea, îmi aducea mărturie;
12. ¹² Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și [pe cel ce nu avea] pe nimeni să îl ajute.
13. ¹³ Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14. ¹⁴ Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea [era] ca o robă și o diademă.
15. ¹⁵ Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16. ¹⁶ [Eram] tată celor săraci; și cauza [pe care] nu [o] cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17. ¹⁷ Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18. ¹⁸ Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele [mele] precum nisipul.
19. ¹⁹ Rădăcina mea [era] întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20. ²⁰ Gloria mea [era] proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21. ²¹ Mă ascultau [oamenii] și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22. ²² După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23. ²³ Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura [ca] după ploaia târzie.
24. ²⁴ [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu [o] doborau.
25. ²⁵ Le alegeam calea și ședeam [drept] mai mare [conducător] și locuiam ca un împărat în armată, ca unul [care] mângâie pe cei ce jelesc.