시편 139편 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și [m-]ai cunoscut.
  2. 2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
  3. 3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
  4. 4 Căci [încă] nu [este] cuvânt pe limba mea, [dar], iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
  5. 5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
  6. 6 [O astfel] de cunoaștere [este] prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot [ajunge] până la ea.
  7. 7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
  8. 8 Dacă mă urc în cer, tu[ ești] acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu [ești acolo].
  9. 9 [Dacă] iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
  10. 10 Chiar [și] acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
  11. 11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
  12. 12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina [sunt] amândouă la fel [pentru tine].
  13. 13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
  14. 14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător [și] admirabil; minunate [sunt] lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
  15. 15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie [și] țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
  16. 16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate [membrele] [mele], [care] continuu au fost modelate, când [încă niciunul] dintre ele nu [era].
  17. 17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
  18. 18 [Dacă] le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
  19. 19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
  20. 20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta [și] dușmanii tăi iau [numele] [tău] în deșert.
  21. 21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
  22. 22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
  23. 23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
  24. 24 Și vezi dacă [este vreo] cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.