바이블포탈

¹ Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.

² Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,

³ Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.

⁴ Nu [le] vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.

⁵ Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-[o] părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,

⁶ Ca generația care vine să [le] cunoască, [chiar] copiii care se vor naște; [ei] se vor ridica și [le] vor vesti copiilor lor,

⁷ Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,

⁸ Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație [care] nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.

⁹ Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.

¹⁰ Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;

¹¹ Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.

¹² Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, [în] câmpia Țoanului.

¹³ A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.

¹⁴ De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.

¹⁵ A despicat stâncile în pustie și [le-]a dat să bea ca din marile adâncuri.

¹⁶ De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

¹⁷ Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.

¹⁸ Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.

¹⁹ Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?

²⁰ Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?

²¹ De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,

²² Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,

²³ Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,

²⁴ Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.

²⁵ Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.

²⁶ El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.

²⁷ De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.

²⁸ Și [le-]a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.

²⁹ Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat [după] propria lor poftă;

³⁰ Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le [era] mâncarea încă în gură,

³¹ Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.

³² Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.

³³ De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.

³⁴ Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.

³⁵ Și și-au amintit că Dumnezeu [era] stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.

³⁶ Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.

³⁷ Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.

³⁸ Dar el, [fiind ]plin de compasiune, [le]-a iertat nelegiuirea și nu [i-]a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.

³⁹ Căci și-a amintit că [erau] [doar ]carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.

⁴⁰ Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.

⁴¹ Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.

⁴² Nu și-au amintit de mâna lui, [nici] ziua când i-a eliberat de dușman.

⁴³ Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.

⁴⁴ Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu [le] poată bea.

⁴⁵ A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.

⁴⁶ El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.

⁴⁷ Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.

⁴⁸ De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.

⁴⁹ A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi [printre ei].

⁵⁰ A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.

⁵¹ Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii [lor] în corturile lui Ham.

⁵² Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.

⁵³ Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.

⁵⁴ Și i-a adus la granița sanctuarului său, [chiar] la acest munte, [pe care] dreapta lui l-a cumpărat.

⁵⁵ De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.

⁵⁶ Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.

⁵⁷ Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.

⁵⁸ Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.

⁵⁹ Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.

⁶⁰ Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul [pe care] l-a pus printre oameni.

⁶¹ Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.

⁶² De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.

⁶³ Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.

⁶⁴ Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.

⁶⁵ Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.

⁶⁶ Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.

⁶⁷ Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,

⁶⁸ Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.

⁶⁹ Și și-a construit sanctuarul asemenea [palatelor] înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.

⁷⁰ A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;

⁷¹ De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.

⁷² Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.

시편 78편 Fidela Biblia în limba română