출애굽기 9장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece ca să îmi servească.
  2. 2 Căci dacă refuzi să [îi] lași să plece și îi vei ține pe loc,
  3. 3 Iată, mâna DOMNULUI este asupra vitelor tale din câmp, asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra boilor și asupra oilor [tale]: [va fi ]o ciumă foarte apăsătoare.
  4. 4 Și DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului, și nu va muri nimic din tot [ce este] al copiilor lui Israel.
  5. 5 Și DOMNUL a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine DOMNUL va face acest lucru în țară.
  6. 6 Și DOMNUL a făcut acel lucru a doua zi și toate vitele Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit niciuna.
  7. 7 Și Faraon a trimis și, iată, nu a murit niciuna dintre vitele israeliților. Și inima lui Faraon s-a împietrit și nu a lăsat poporul să plece.
  8. 8 Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron: Luați-vă mâinile pline cu cenușă din cuptor și Moise să o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraon.
  9. 9 Și va deveni țărână în toată țara Egiptului și va fi ulcer, răspândindu-se [cu] bășici pe om și pe vită, prin toată țara Egiptului.
  10. 10 Și au luat cenușă din cuptor și au stat în picioare înaintea lui Faraon; și Moise a aruncat [cenușa] în sus spre cer; și aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se [cu] bășici pe om și pe vită.
  11. 11 Și magicienii nu au putut sta în picioare înaintea lui Moise din cauza ulcerelor, pentru că ulcerul era peste magicieni și peste toți egiptenii.
  12. 12 Și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon și nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese lui Moise.
  13. 13 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineața și stai în picioare înaintea lui Faraon și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.
  14. 14 Căci de această dată voi trimite toate plăgile mele asupra inimii tale și asupra servitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să cunoști că nu [este] nimeni asemenea mie pe tot pământul.
  15. 15 Căci acum îmi voi întinde mâna, ca să te lovesc pe tine și poporul tău cu ciumă; și vei fi stârpit de pe pământ.
  16. 16 Și tocmai pentru această cauză te-am ridicat, ca să îmi arăt în tine puterea, și ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.
  17. 17 Te mai înalți tu însuți împotriva poporului meu, ca să refuzi să îi lași să plece?
  18. 18 Iată, mâine, pe timpul acesta, voi face să plouă o grindină foarte apăsătoare, așa cum nu a fost în Egipt de la întemeierea lui chiar până acum.
  19. 19 De aceea trimite acum [și] adună vitele tale și tot ceea ce ai în câmp; [căci ]fiecare om și animal care va fi găsit în câmp și nu va fi adus acasă, grindina va cădea peste ei și vor muri.
  20. 20 Cel ce s-a temut de cuvântul DOMNULUI printre servitorii lui Faraon a pus pe servitorii săi și vitele sale să fugă în case;
  21. 21 Și cel ce nu a luat în considerare cuvântul DOMNULUI a lăsat pe servitorii săi și vitele sale în câmp.
  22. 22 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie grindină în toată țara Egiptului, peste om și peste animal și peste fiecare iarbă din câmp, prin toată țara Egiptului.
  23. 23 Și Moise și-a întins toiagul spre cer și DOMNUL a trimis tunet și grindină și focul a alergat de-a lungul pământului; și DOMNUL a plouat grindină peste țara Egiptului.
  24. 24 Astfel a fost grindină și foc amestecat cu grindină, foarte apăsătoare, cum nu a mai fost asemenea în toată țara Egiptului de când a devenit o națiune.
  25. 25 Și grindina a lovit în toată țara Egiptului tot ce [era] în câmp, deopotrivă om și animal; și grindina a lovit fiecare iarbă din câmp și a frânt fiecare copac din câmp.
  26. 26 Numai în ținutul Gosen, unde [erau] copiii lui Israel, nu a fost grindină.
  27. 27 Și Faraon a trimis și a chemat pe Moise și Aaron și le-a spus: Eu am păcătuit de această dată; DOMNUL [este] drept și eu și poporul meu [suntem] stricați.
  28. 28 Rugați pe DOMNUL (pentru că [este] destul) ca să nu [mai] fie tunete puternice și grindină; și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai sta.
  29. 29 Și Moise i-a spus: Imediat ce voi fi ieșit din cetate, îmi voi întinde mâinile spre DOMNUL; [și] tunetul va înceta, nici nu va mai fi grindină; ca să știi că pământul [este] al DOMNULUI.
  30. 30 Dar cât despre tine și servitorii tăi, știu că nu vă veți teme de DOMNUL Dumnezeu.
  31. 31 Și inul și orzul au fost lovite, pentru că orzul [era] în spic și inul [era] înflorit.
  32. 32 Dar grâul și alacul nu s-au stricat, fiindcă nu [erau] coapte.
  33. 33 Și Moise a ieșit din cetate de la Faraon și și-a întins mâinile spre DOMNUL; și tunetele și grindina au încetat și ploaia nu a [mai] fost turnată pe pământ.
  34. 34 Și când Faraon a văzut că ploaia și grindina și tunetele au încetat, a păcătuit și mai mult și și-a împietrit inima, el și servitorii săi.
  35. 35 Și inima lui Faraon s-a împietrit și nu a lăsat pe copiii lui Israel să plece; precum DOMNUL vorbise prin Moise.