잠언 13장 Fidela Biblia în limba română
- 1 Un fiu înțelept [ascultă ]instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
- 2 Un om va mânca [ce este] bun prin rodul gurii [sale], dar sufletul călcătorilor [de lege] [va] [mânca] violență.
- 3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, [dar] cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
- 4 Sufletul celui leneș dorește și [nu are] nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
- 5 Un[ om] drept urăște minciuna, dar [un om] stricat este scârbos și ajunge de rușine.
- 6 Dreptatea păzește pe [cel ]integru în calea [sa], dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
- 7 Este [unul] care face pe bogatul, totuși [nu are] nimic; [este] [unul] care face pe săracul, totuși [are] mari bogății.
- 8 Răscumpărarea vieții unui om [sunt ]bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
- 9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
- 10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea [este] cu cei bine sfătuiți.
- 11 Averea [obținută] prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
- 12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar [când] vine dorința, [ea este] un pom al vieții.
- 13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
- 14 Legea celui înțelept [este] un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
- 15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] [este] grea.
- 16 Fiecare [om] chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost [își ]dă pe față nechibzuința.
- 17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios [este] sănătate.
- 18 Sărăcie și rușine [vor fi] [pentru] cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
- 19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar [este] urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
- 20 Cel ce umblă cu [oameni] înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
- 21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți [cu] bine.
- 22 Un [om] bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului [este] păstrată pentru cel drept.
- 23 Mâncare multă [este în] arătura celui sărac, dar este [unul] nimicit din lipsă de judecată.
- 24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
- 25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.