전도서 3장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Pentru fiecare[ lucru este] un sezon și un timp pentru fiecare scop sub cer.
2. ² Un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge [ce este] sădit;
3. ³ Un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4. ⁴ Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5. ⁵ Un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se înfrâna de la îmbrățișare;
6. ⁶ Un timp pentru a obține și un timp pentru a pierde; un timp pentru a ține și un timp pentru a arunca;
7. ⁷ Un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi;
8. ⁸ Un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.
9. ⁹ Ce folos are cel ce lucrează în ceea ce muncește?
10. ¹⁰ Eu am văzut osteneala pe care Dumnezeu a dat-o fiilor oamenilor pentru a fi umiliți prin ea.
11. ¹¹ El a făcut fiecare [lucru] frumos la timpul lui; de asemenea a așezat lumea în inima lor, așa că nimeni nu poate cuprinde lucrarea pe care Dumnezeu o face de la început până la sfârșit.
12. ¹² Știu că nu [este] nimic bun în ei, decât pentru [cineva] să se bucure și să facă bine în viața sa.
13. ¹³ Și de asemenea ca orice om să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca lui, ea [este] darul lui Dumnezeu.
14. ¹⁴ Știu că orice face Dumnezeu va fi pentru totdeauna, nimic nu poate fi adăugat la aceasta nici ceva luat de la ea; și Dumnezeu face [aceasta], ca [oamenii] să se teamă înaintea lui.
15. ¹⁵ Ceea ce a fost este acum, și ceea ce va fi a fost deja; și Dumnezeu cere ceea ce a trecut.
16. ¹⁶ Și, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecății, [și] acolo [era] stricăciune; și locul dreptății,[ și] acolo [era] nelegiuire.
17. ¹⁷ Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că [este] un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.
18. ¹⁸ Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să le facă cunoscut și ca ei să vadă că sunt animale.
19. ¹⁹ Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă [și] animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare [și] celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal, pentru că totul [este] deșertăciune.
20. ²⁰ Toți merg într-un [singur] loc; toți sunt din țărână și toți se întorc din nou în țărână.
21. ²¹ Cine cunoaște duhul omului care merge în sus și duhul animalului care merge jos în pământ?
22. ²² De aceea am priceput că nu [este] nimic mai bun, decât ca un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta [este] partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?