하박국 3장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 O rugăciune a profetului Habacuc, un poem.
  2. 2 DOAMNE, am auzit vorbirea ta [și ]m-am înspăimântat; DOAMNE, înviorează-ți lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, amintește[-ți ]mila.
  3. 3 Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile și pământul era plin de lauda lui.
  4. 4 Și strălucirea [lui ]era ca lumina; el avea coarne [ieșind ]din mâna lui și acolo [era ]ascunderea puterii lui.
  5. 5 Înaintea lui mergea ciuma și cărbuni aprinși mergeau înaintea picioarelor lui.
  6. 6 El a stat în picioare și a măsurat pământul, el a privit și a tulburat națiunile; și munții veșnici au fost împrăștiați, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui [sunt] veșnice.
  7. 7 Am văzut corturile Cușanului în nenorocire, [și] perdelele țării lui Madian au tremurat.
  8. 8 L-au nemulțumit râurile pe Domnul? [S-a aprins] mânia ta împotriva râurilor? [S-a aprins ]furia ta împotriva mării, încât ai călărit pe caii tăi [și te-ai urcat în] carele salvării tale?
  9. 9 Arcul tău a fost dezgolit de tot, [chiar] cuvântul [tău,] [conform ]jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu râuri.
  10. 10 Munții te-au văzut [și] s-au cutremurat, potopul apei a trecut; adâncul și-a înălțat vocea [și ]și-a ridicat mâinile în înalt.
  11. 11 Soarele [și] luna s-au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale au mers[ și ]la strălucirea suliței scânteietoare.
  12. 12 Ai mărșăluit prin țară în indignare, ai treierat păgânii în mânie.
  13. 13 Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah.
  14. 14 Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieșit ca un vârtej de vânt să mă împrăștie; bucuria lor [era ]să mistuie pe sărac în ascuns.
  15. 15 Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, [prin ]mormanul apelor mari.
  16. 16 Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la [această] voce, putregai a intrat în oasele mele și am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu oștirea sa.
  17. 17 Deși smochinul nu va înflori, nici nu [vor fi] roade în vii; osteneala măslinului va eșua și câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul și nu[ va mai fi ]cireadă în iesle;
  18. 18 Totuși eu mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.
  19. 19 DOMNUL Dumnezeu [este ]tăria mea și îmi va face picioarele precum [picioarele ]căprioarelor și el mă va face să umblu pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreț pe instrumentele mele cu coarde.