마태복음 13장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Și în aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare.
2. ² Și mulțimi mari s-au adunat la el, așa că a intrat într-o corabie și a șezut; și toată mulțimea stătea în picioare pe țărm.
3. ³ Și le-a vorbit multe lucruri în parabole, spunând: Iată, un semănător a ieșit să semene;
4. ⁴ Și pe când semăna el, câteva [semințe] au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat.
5. ⁵ Și câteva au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau pământ mult; și imediat au răsărit, pentru că nu au avut adâncime a pământului.
6. ⁶ Și când soarele a fost sus, au fost pârlite; și pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.
7. ⁷ Și câteva au căzut între spini; și spinii au crescut și le-au înăbușit.
8. ⁸ Dar câteva au căzut în pământ bun și au dat rod, una o sută, alta șaizeci și alta treizeci.
9. ⁹ Cine are urechi de auzit, să audă.
10. ¹⁰ Și discipolii au venit și i-au spus: De ce le vorbești în parabole?
11. ¹¹ [Iar el] a răspuns și le-a zis: Pentru că vouă vă este dat să cunoașteți misterele împărăției cerului, dar lor nu le este dat.
12. ¹² Fiindcă celui ce are i se va da și va avea din abundență; dar celui ce nu are, de la el se va lua și ce are.
13. ¹³ Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că [ei] văzând nu văd și auzind nu aud, nici nu înțeleg.
14. ¹⁴ Și în ei este împlinită profeția lui Isaia, care spune: Cu auzul veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și văzând veți vedea și nicidecum nu veți pricepe.
15. ¹⁵ Fiindcă inima acestui popor s-a îngroșat și urechile [lor] sunt greoaie la auzire și au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii [lor] și să audă cu urechile [lor ]și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec.
16. ¹⁶ Dar binecuvântați [sunt] ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud.
17. ¹⁷ Fiindcă adevărat vă spun că mulți profeți și [oameni] drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă ce auziți voi și nu au auzit.
18. ¹⁸ Voi așadar ascultați parabola semănătorului.
19. ¹⁹ Orice om când aude cuvântul împărăției și nu înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel ce a primit sămânța lângă drum.
20. ²⁰ Iar cel ce a primit sămânța în locuri pietroase, acesta este cel ce aude cuvântul și îl primește imediat cu bucurie;
21. ²¹ Dar nu are rădăcină în el, ci ține până la un timp; și când se întâmplă necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnește.
22. ²² Și cel ce a primit sămânța între spini, acesta este cel ce aude cuvântul; și îngrijorarea acestei lumi și înșelătoria bogățiilor înăbușă cuvântul și [el] devine neroditor.
23. ²³ Dar cel ce a primit sămânța în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege; care de asemenea aduce rod și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.
24. ²⁴ Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul lui.
25. ²⁵ Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui și a semănat neghine în grâu și a plecat.
26. ²⁶ Iar când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, atunci au apărut și neghinele.
27. ²⁷ Așa că robii stăpânului au venit și i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? De unde are așadar neghine?
28. ²⁸ El le-a spus: Un dușman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești dar să mergem să le strângem?
29. ²⁹ Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinați și grâul împreună cu ele.
30. ³⁰ Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: Strângeți întâi neghinele și legați-le în snopi să le ardeți; dar grâul adunați[-l] în grânarul meu.
31. ³¹ A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă unui grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în câmpul său;
32. ³² Care, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi și se face un copac, încât păsările cerului vin și cuibăresc în ramurile lui.
33. ³³ Le-a spus altă parabolă: Împărăția cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul.
34. ³⁴ Toate acestea le-a spus Isus mulțimilor în parabole; și fără parabolă nu le vorbea.
35. ³⁵ Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri ținute în taină de la întemeierea lumii.
36. ³⁶ Atunci Isus a dat drumul mulțimii și a intrat în casă; și discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.
37. ³⁷ [Iar] el a răspuns și le-a zis: Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului;
38. ³⁸ Câmpul este lumea; sămânța bună sunt copiii împărăției; dar neghinele sunt copiii celui[ ]rău.
39. ³⁹ Iar dușmanul care i-a semănat este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii; și secerătorii sunt îngerii.
40. ⁴⁰ Așadar după cum neghinele sunt strânse și arse în foc, așa va fi la sfârșitul acestei lumi.
41. ⁴¹ Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi și vor strânge din împărăția lui toate cele ce poticnesc și pe cei ce fac nelegiuire;
42. ⁴² Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43. ⁴³ Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
44. ⁴⁴ Din nou, împărăția cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găsește îl ascunde și de bucuria lui se duce și vinde tot ce are și cumpără câmpul acela.
45. ⁴⁵ Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase;
46. ⁴⁶ Care după ce a găsit o perlă foarte prețioasă, s-a dus și a vândut tot ce a avut și a cumpărat-o.
47. ⁴⁷ Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare și care a adunat din fiecare fel,
48. ⁴⁸ Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la țărm și au șezut și au strâns în vase ce [era] bun, dar au aruncat ce [era] stricat.
49. ⁴⁹ Astfel va fi la sfârșitul lumii; îngerii vor ieși și vor reteza pe cei stricați din mijlocul drepților,
50. ⁵⁰ Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51. ⁵¹ Isus le-a spus: Ați înțeles toate acestea? Ei i-au spun: Da, Doamne.
52. ⁵² Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învățat despre împărăția cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui [lucruri] noi și vechi.
53. ⁵³ Și s-a întâmplat că după ce a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
54. ⁵⁴ Și după ce a venit în patria sa, îi învăța în sinagoga lor, într-atât că ei erau înmărmuriți și spuneau: De unde are acest [om] această înțelepciune și faptele puternice?
55. ⁵⁵ Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este mama lui numită Maria; și frații lui, Iacov și Iose și Simon și Iuda?
56. ⁵⁶ Și nu sunt toate surorile lui cu noi? Atunci de unde are acest [om] toate acestea?
57. ⁵⁷ Și s-au poticnit de el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este disprețuit decât în patria sa și în casa lui.
58. ⁵⁸ Și nu a făcut multe fapte puternice acolo din cauza necredinței lor.