마태복음 18장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 În același timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăția cerului?
  2. 2 Și Isus a chemat la el un copilaș și l-a pus în mijlocul lor,
  3. 3 Și a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copilașii, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.
  4. 4 De aceea oricine se va umili ca acest copilaș, acela este cel mai mare în împărăția cerului.
  5. 5 Și oricine va primi un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.
  6. 6 Dar oricine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.
  7. 7 Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.
  8. 8 De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, taie-le și aruncă-[le] de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.
  9. 9 Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-[l] de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.
  10. 10 Fiți atenți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna fața Tatălui meu care este în cer.
  11. 11 Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.
  12. 12 Ce gândiți voi? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și se duce pe munte și o caută pe cea rătăcită?
  13. 13 Și dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu au rătăcit.
  14. 14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care [este] în cer ca unul dintre acești micuți să piară.
  15. 15 Mai mult, dacă fratele tău va încălca [legea] împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui între tine și el singur; dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
  16. 16 Dar dacă refuză să[ ]asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.
  17. 17 Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte [și] biserica, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
  18. 18 Adevărat vă spun: Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
  19. 19 Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, [acesta] le va fi făcut de Tatăl meu care [este] în cer.
  20. 20 Fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt [și] eu acolo în mijlocul lor.
  21. 21 Atunci Petru a venit la el și a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? Până la șapte ori?
  22. 22 Isus i-a spus: Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
  23. 23 De aceea împărăția cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.
  24. 24 Și când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți.
  25. 25 Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el și soția lui și copiii și tot ce avea și să fie făcută plata.
  26. 26 Atunci robul s-a prosternat și i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul.
  27. 27 Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
  28. 28 Dar robul acela[ ]a ieșit și a găsit pe unul dintre părtașii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; și apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plătește-mi ce îmi ești dator.
  29. 29 Atunci părtașul lui de robie a căzut la picioarele lui și l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti tot.
  30. 30 Dar el a refuzat; și s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.
  31. 31 Dar când părtașii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristați și au venit și au spus domnului lor toate cele făcute.
  32. 32 Atunci domnul lui, după ce l-a chemat[,] i-a spus: Rob stricat, ți-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;
  33. 33 Nu trebuia să ai și tu milă de părtașul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?
  34. 34 Și domnul lui s-a înfuriat și l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.
  35. 35 Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu iertați din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.