마가복음 12장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Și a început să le vorbească în parabole. Un [anumit] om a sădit o vie și a pus o îngrăditură împrejur și a săpat un teasc și a zidit un turn și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată.
  2. 2 Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să primească de la viticultori din rodul viei.
  3. 3 Și ei [l]-au prins și l-au bătut și [l]-au trimis fără nimic.
  4. 4 Și el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pietre în el și [l]-au rănit la cap și [l]-au trimis ocărât.
  5. 5 Și din nou a trimis [pe] un altul; și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții: pe unii bătându-i și pe alții ucigându-i.
  6. 6 De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a trimis și pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
  7. 7 Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și moștenirea va fi a noastră.
  8. 8 Iar ei l-au luat și [l]-au ucis și [l]-au scos afară din vie.
  9. 9 Ce va face așadar domnul viei? Va veni și va nimici pe viticultori și va da via altora.
  10. 10 Și nu ați citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului [temeliei];
  11. 11 DOMNUL a făcut aceasta; și [este] minunat în ochii noștri.
  12. 12 Și căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor; fiindcă știau că spusese parabola împotriva lor; și l-au lăsat și s-au dus.
  13. 13 Și au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre irodieni, să îl prindă în cuvinte.
  14. 14 Și când au venit, i-au spus: Învățătorule, știm că ești adevărat și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
  15. 15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând fățărnicia lor, le-a spus: De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinar, ca să [îl] văd.
  16. 16 Și [l]-au adus. Iar el le-a spus: Al cui [este] acest chip și inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.
  17. 17 Și Isus, răspunzând, le-a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și s-au minunat de el.
  18. 18 Atunci saducheii, care spun [că] nu este înviere, au venit la el și l-au întrebat, spunând:
  19. 19 Învățătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele [unui] bărbat moare și [își ]lasă soția și nu lasă copii, fratele lui să ia pe soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
  20. 20 Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție, și, murind, nu a lăsat sămânță.
  21. 21 Și al doilea a luat-o și a murit și nici el nu a lăsat sămânță; și la fel al treilea.
  22. 22 Și cei șapte au luat-o și nu au lăsat sămânță. La urma tuturor a murit și femeia.
  23. 23 La înviere așadar, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
  24. 24 Și Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți [nici] scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
  25. 25 Fiindcă [atunci] când vor învia dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în cer.
  26. 26 Iar despre cei morți, că învie; nu ați citit în cartea lui Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu [sunt] Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?
  27. 27 El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciți mult.
  28. 28 Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?
  29. 29 Și Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile [este]: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un [singur] Domn;
  30. 30 Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta; aceasta [este] prima poruncă.
  31. 31 Și a doua [este] asemănătoare, [adică] aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
  32. 32 Și scribul i-a spus: Bine, Învățătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu și nu este altul decât el;
  33. 33 Și a-l iubi cu toată inima și cu toată înțelegerea și cu tot sufletul și cu toată tăria și a-l iubi pe aproapele [său] ca pe sine însuși, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime și sacrificiile.
  34. 34 Și când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.
  35. 35 Și, în timp ce [îi] învăța în templu, Isus a răspuns și a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?
  36. 36 Fiindcă însuși David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până îi fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
  37. 37 De aceea, însuși David îl numește Domn; și de unde este el fiul lui? Și oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.
  38. 38 Și le-a spus în doctrina lui: Păziți-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi și [le plac ]saluturile în piețe,
  39. 39 Și scaunele din față în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
  40. 40 Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
  41. 41 Și Isus ședea în fața vistieriei și privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult.
  42. 42 Și a venit o anumită văduvă săracă și a aruncat doi cadranți care fac un bănuț.
  43. 43 Și a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toți în vistierie;
  44. 44 Fiindcă [ei] toți au aruncat din abundența lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.