마가복음 4장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Și a început din nou să [îi] învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
  2. 2 Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
  3. 3 Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
  4. 4 Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte [din] [sămânță] a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
  5. 5 Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
  6. 6 Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
  7. 7 Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
  8. 8 Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
  9. 9 Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
  10. 10 Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
  11. 11 Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate [acestea] sunt făcute în parabole;
  12. 12 Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele [lor] să le fie iertate.
  13. 13 Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
  14. 14 Semănătorul seamănă cuvântul.
  15. 15 Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
  16. 16 Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
  17. 17 Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
  18. 18 Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
  19. 19 Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și [cuvântul ]devine neroditor.
  20. 20 Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și [îl] primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
  21. 21 Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
  22. 22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
  23. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
  24. 24 Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
  25. 25 Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
  26. 26 Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
  27. 27 Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
  28. 28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
  29. 29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în [el], pentru că a venit secerișul.
  30. 30 Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
  31. 31 [Este] ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
  32. 32 Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
  33. 33 Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să [îl] audă.
  34. 34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
  35. 35 Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
  36. 36 Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
  37. 37 Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
  38. 38 Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
  39. 39 Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
  40. 40 Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
  41. 41 Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?