누가복음 22장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Și sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paștele, era aproape.
  2. 2 Și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.
  3. 3 Atunci a intrat Satan în Iuda, numit și Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.
  4. 4 Și [Iuda] a mers și a vorbit îndeaproape cu preoții de seamă și căpeteniile, cum să îl trădeze lor.
  5. 5 Și s-au bucurat și s-au înțeles să îi dea arginți.
  6. 6 Și a promis și căuta ocazia să li-l trădeze, în absența mulțimii.
  7. 7 Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.
  8. 8 Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.
  9. 9 Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?
  10. 10 Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.
  11. 11 Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
  12. 12 Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.
  13. 13 Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.
  14. 14 Și când a venit ora, el a șezut [la masă] și cei doisprezece apostoli cu el.
  15. 15 Și le-a spus: Cu [multă] dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;
  16. 16 Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.
  17. 17 Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-[l] între voi;
  18. 18 Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.
  19. 19 Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt[-o] și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.
  20. 20 Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar [este] noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
  21. 21 Dar, iată, mâna celui ce mă trădează [este] cu mine la masă.
  22. 22 Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!
  23. 23 Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.
  24. 24 Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.
  25. 25 Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.
  26. 26 Dar voi să nu [fiți] așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.
  27. 27 Căci care [este] mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.
  28. 28 Iar voi sunteți cei care ați rămas [necontenit] cu mine în ispitirile mele.
  29. 29 Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;
  30. 30 Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
  31. 31 Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit [să] vă [aibă] ca să [vă] cearnă ca grâul.
  32. 32 Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.
  33. 33 Iar [Petru] i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.
  34. 34 Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.
  35. 35 Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
  36. 36 Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să [o] ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.
  37. 37 Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii [de lege], fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.
  38. 38 Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.
  39. 39 Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.
  40. 40 Și, venind la acel loc, le-a spus: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
  41. 41 Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,
  42. 42 Spunând: Tată, dacă voiești, depărtează acest pahar de la mine; totuși nu voia mea, ci a ta să se facă.
  43. 43 Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
  44. 44 Și, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
  45. 45 Și după ce s-a sculat de la rugăciune și a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,
  46. 46 Și le-a spus: De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită.
  47. 47 Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulțime și cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor și s-a apropiat de Isus să îl sărute.
  48. 48 Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?
  49. 49 Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
  50. 50 Și unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
  51. 51 Dar Isus a răspuns și a zis: Lăsați așa, până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat.
  52. 52 Atunci Isus a spus preoților de seamă și căpeteniilor templului și bătrânilor care veniseră la el: Ați venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte?
  53. 53 Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră și puterea întunericului.
  54. 54 Atunci l-au luat și [l-]au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe.
  55. 55 Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor.
  56. 56 Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el.
  57. 57 Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
  58. 58 Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
  59. 59 Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean.
  60. 60 Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul.
  61. 61 Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori.
  62. 62 Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.
  63. 63 Și bărbații, care îl țineau pe Isus, îl batjocoreau și [îl] băteau.
  64. 64 Și, legându-l la ochi, îl loveau peste față și îl întrebau, spunând: Profețește, cine este cel ce te-a lovit?
  65. 65 Și multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.
  66. 66 Și imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții de seamă și scribii s-au adunat și l-au adus în consiliul lor, spunând:
  67. 67 Ești tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede;
  68. 68 Și dacă [vă] voi întreba și [eu], nicidecum nu îmi veți răspunde, nici nu [îmi] veți da drumul.
  69. 69 De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
  70. 70 Atunci toți au spus: Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneți că eu sunt.
  71. 71 Și au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înșine am auzit din gura lui.