누가복음 5장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Și s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret,
  2. 2 Și a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii ieșiseră din ele și [își] spălau plasele.
  3. 3 Și s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat să o depărteze puțin de țărm. Și a șezut și i-a învățat pe oameni din corabie.
  4. 4 Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru [a prinde ]o mulțime [de pește].
  5. 5 Și Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit și nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.
  6. 6 Și după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulțime de pești; și li se rupea plasa.
  7. 7 Și au făcut semn părtașilor [lor] care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.
  8. 8 Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.
  9. 9 Fiindcă era înmărmurit el și toți cei care erau cu el, datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră;
  10. 10 Și tot așa și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.
  11. 11 Și după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.
  12. 12 Și s-a întâmplat, când era el într-una din cetăți, că iată, [era acolo] un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut [cu] fața la[ pământ] și l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voiești, mă poți curăți.
  13. 13 Și întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra s-a depărtat de la el.
  14. 14 Și el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te și arată-te preotului și oferă pentru curățirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
  15. 15 Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; și mulțimi mari se adunau să [îl] asculte și să fie vindecate de către el de neputințele lor.
  16. 16 Iar el s-a retras în pustie și s-a rugat.
  17. 17 Și s-a întâmplat într-una din zile, pe când [îi] învăța el, că erau farisei și învățători ai legii, șezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileii și Iudeii și [din] Ierusalim; și puterea Domnului era [prezentă] pentru a-i vindeca.
  18. 18 Și iată, [niște] bărbați au adus într-un pat un om paralitic; și căutau [cum] să îl ducă înăuntru și să [îl] pună înaintea lui.
  19. 19 Și după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperiș și l-au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus.
  20. 20 Și când le-a văzut credința, i-a spus: Omule, păcatele tale îți sunt iertate!
  21. 21 Și scribii și fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
  22. 22 Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns și le-a zis: Ce cugetați în inimile voastre?
  23. 23 Ce este mai ușor a spune: Păcatele tale îți sunt iertate; sau a spune: Ridică-te și umblă?
  24. 24 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (a zis paraliticului): Îți spun, ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă.
  25. 25 Și imediat s-a sculat în fața lor, a luat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu.
  26. 26 Și toți au fost uimiți și glorificau pe Dumnezeu și au fost umpluți de frică, spunând: Astăzi am văzut lucruri neobișnuite.
  27. 27 Și după acestea a ieșit și a văzut pe un vameș numit Levi, șezând la recepția vămii și i-a spus: Urmează-mă.
  28. 28 Și el a abandonat totul [și] sculându-se, l-a urmat.
  29. 29 Și Levi i-a făcut un ospăț mare în casa lui; și a fost o mare mulțime de vameși și de alții care ședeau la masă cu ei.
  30. 30 Dar scribii lor și fariseii cârteau împotriva discipolilor lui, spunând: De ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii?
  31. 31 Și Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.
  32. 32 Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
  33. 33 Iar ei i-au spus: De ce discipolii lui Ioan postesc des și fac rugăciuni și la fel cei ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă și beau?
  34. 34 Iar el le-a spus: Puteți face pe însoțitorii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei?
  35. 35 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în acele zile.
  36. 36 Și le-a spus și o parabolă: Nimeni nu pune un petic dintr-o haină nouă la una veche; altfel și cea nouă se rupe și peticul ce a fost [luat] din cea nouă nu se potrivește cu cea veche.
  37. 37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile și se va vărsa și burdufurile se vor distruge;
  38. 38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și amândouă se păstrează.
  39. 39 Și nimeni, după ce a băut [vin] vechi, nu dorește imediat [vin] nou; fiindcă spune: Cel vechi este mai bun.