요한복음 11장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.
2. ² (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
3. ³ De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.
4. ⁴ Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
5. ⁵ Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6. ⁶ Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
7. ⁷ Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
8. ⁸ Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?
9. ⁹ Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
10. ¹⁰ Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
11. ¹¹ Acestea a spus [Isus]; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
12. ¹² Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
13. ¹³ Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.
14. ¹⁴ De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.
15. ¹⁵ Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.
16. ¹⁶ Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.
17. ¹⁷ Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
18. ¹⁸ Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
19. ¹⁹ Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza [morții] fratelui lor.
20. ²⁰ Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.
21. ²¹ Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
22. ²² Dar știu [că] orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
23. ²³ Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
24. ²⁴ Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
25. ²⁵ Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;
26. ²⁶ Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?
27. ²⁷ Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
28. ²⁸ Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.
29. ²⁹ Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.
30. ³⁰ Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
31. ³¹ Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32. ³² Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut [și] a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
33. ³³ De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul [lui] și s-a tulburat.
34. ³⁴ Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.
35. ³⁵ Isus plângea.
36. ³⁶ Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
37. ³⁷ Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38. ³⁸ Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.
39. ³⁹ Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este [mort] de patru zile.
40. ⁴⁰ Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
41. ⁴¹ Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.
42. ⁴² Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus [aceasta] din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
43. ⁴³ Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
44. ⁴⁴ Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
45. ⁴⁵ Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
46. ⁴⁶ Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.
47. ⁴⁷ Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
48. ⁴⁸ Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.
49. ⁴⁹ Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,
50. ⁵⁰ Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?
51. ⁵¹ Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;
52. ⁵² Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.
53. ⁵³ De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
54. ⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.
55. ⁵⁵ Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.
56. ⁵⁶ Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?
57. ⁵⁷ Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.