요한복음 20장 Fidela Biblia în limba română
- 1 În prima [zi] a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.
- 2 Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.
- 3 De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.
- 4 Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.
- 5 Și, aplecându-se [și uitându se înăuntru], a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.
- 6 Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.
- 7 Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
- 8 Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.
- 9 Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.
- 10 Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
- 11 Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat [și a privit] în mormânt.
- 12 Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
- 13 Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.
- 14 Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
- 15 Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.
- 16 Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.
- 17 Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și [la] Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.
- 18 Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și [că el] i-a spus acestea.
- 19 Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima [zi] a săptămânii, pe când ușile, unde discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în mijloc și le-a spus: Pace vouă.
- 20 Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
- 21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.
- 22 Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:
- 23 Oricui remiteți păcatele, le sunt remise; și oricui le rețineți, sunt reținute.
- 24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
- 25 Ceilalți discipoli i-au spus așadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și [dacă] nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
- 26 Și după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru și Toma [era] cu ei; Isus a venit, ușile fiind închise, și a stat în picioare în mijloc și a spus: Pace vouă.
- 27 Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ți degetul aici și privește mâinile mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea; și nu fi fără credință, ci [fii] cu credință.
- 28 Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu.
- 29 Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântați [sunt] cei ce nu au văzut și [totuși] au crezut.
- 30 Și într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezența discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
- 31 Dar acestea sunt scrise, ca [voi] să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și astfel, crezând, să aveți viață prin numele lui.