사도행전 20장 Fidela Biblia în limba română
- 1 Iar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la [el] pe discipoli și [i]-a îmbrățișat și a ieșit să plece în Macedonia.
- 2 Iar după ce a traversat părțile acelea și i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia,
- 3 Și a rămas trei luni. Și după ce iudeii au complotat împotriva lui, pe când intenționa să navigheze spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
- 4 Și l-au însoțit până în Asia, Sopater din Bereea; și dintre tesaloniceni, Aristarh și Secundus; și Gaiu din Derbe și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim.
- 5 Aceștia, mergând înainte, ne-au așteptat în Troas.
- 6 Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor și am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas șapte zile.
- 7 Și în prima [zi] a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; și a continuat vorbirea până la miezul nopții.
- 8 Și erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunați.
- 9 Și în fereastră a șezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; și pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn și a căzut jos de la al treilea etaj și a fost ridicat mort.
- 10 Iar Pavel a coborât și s-a aplecat peste el și, îmbrățișându[-l], a spus: Nu vă tulburați; fiindcă viața lui este în el.
- 11 Și după ce a urcat din nou și a frânt pâine și a mâncat și a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.
- 12 Și l-au adus pe tânăr viu și nu puțin au fost mângâiați.
- 13 Iar noi ne-am dus înainte la corabie și am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise[ el], el însuși gândindu-se să meargă pe jos.
- 14 Și când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat și am venit la Mitilene.
- 15 Și de acolo am navigat și în următoarea [zi] am ajuns față în față cu Chios; și în următoarea [zi] am ajuns la Samos și am rămas la Troghilion și în următoarea[ zi] am venit la Milet.
- 16 Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.
- 17 Iar din Milet a trimis la Efes și a chemat bătrânii bisericii.
- 18 Și după ce au venit la el, le-a spus: Știți din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,
- 19 Servind pe Domnul cu toată umilința minții și cu multe lacrimi și ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;
- 20 Cum nu am ascuns nimic ce [vă] era de folos, ci v-am arătat și v-am învățat public și din casă în casă,
- 21 Adeverind deopotrivă iudeilor și grecilor, pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Cristos.
- 22 Și acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neștiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,
- 23 Decât că Duhul Sfânt adeverește în fiecare cetate, spunând că mă așteaptă lanțuri și nenorociri.
- 24 Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mișcă, nici nu consider a mea viață de preț pentru mine însumi, așa încât să îmi termin alergarea cu bucurie și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.
- 25 Și acum, iată, eu știu că voi toți, printre care am umblat predicând împărăția lui Dumnezeu, nu îmi veți mai vedea fața.
- 26 De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu [sunt] curat de sângele tuturor.
- 27 Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut întregul sfat al lui Dumnezeu.
- 28 Așadar luați seama la voi înșivă și la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să pașteți biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge.
- 29 Fiindcă știu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruțând turma.
- 30 Și dintre voi înșivă se vor scula bărbați vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei.
- 31 Vegheați așadar și amintiți-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte și zi, pe fiecare.
- 32 Și acum fraților, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice și să vă dea o moștenire printre toți cei sfințiți.
- 33 Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.
- 34 Da, voi înșivă știți că mâinile acestea au servit nevoilor mele și celor ce erau cu mine.
- 35 V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susțineți pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.
- 36 Și după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat cu ei toți.
- 37 Iar ei toți au plâns mult și au căzut la gâtul lui Pavel și îl sărutau,
- 38 Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu îi vor mai vedea fața. Și l-au însoțit la corabie.