사도행전 26장 Fidela Biblia în limba română
- 1 Iar Agripa i-a spus lui Pavel: Îți este permis să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și s-a apărat:
- 2 Mă consider fericit, împărate Agripa, pentru că voi putea să mă apăr astăzi, înaintea ta, în legătură cu toate despre care sunt acuzat de iudei;
- 3 Mai ales [știindu-te] a fi expert în toate obiceiurile și întrebările dintre iudei; de aceea, te implor să mă asculți cu răbdare.
- 4 Felul meu de viață din tinerețe, care a fost de la început în națiunea mea la Ierusalim, [îl] cunosc toți iudeii;
- 5 Care m-au cunoscut de la început, dacă ei doresc să aducă mărturie, că am trăit conform cu partida cea mai strictă a religiei noastre, ca fariseu.
- 6 Și acum stau în picioare și sunt judecat pentru speranța promisiunii făcute de Dumnezeu părinților noștri;
- 7 [Promisiune], la care speră să ajungă, cele douăsprezece triburi ale noastre, servind neîncetat lui [Dumnezeu] zi și noapte. Despre această speranță sunt acuzat, împărate Agripa, de iudei.
- 8 De ce pare un lucru de necrezut pentru voi, că Dumnezeu înviază morții?
- 9 Într-adevăr, eu m-am gândit în mine însumi, că ar trebui să fac multe lucruri potrivnice față de numele lui Isus din Nazaret.
- 10 Lucru pe care l-am și făcut în Ierusalim; și pe mulți dintre sfinți i-am închis în închisoare, primind autoritate de la preoții de seamă; și, fiind dați la moarte îmi dădeam votul împotriva [lor].
- 11 Și deseori i-am pedepsit în fiecare sinagogă și [i]-am constrâns să blasfemieze; și, fiind peste măsură de turbat împotriva lor, [i]-am persecutat chiar și în cetățile străine.
- 12 După care, pe când mă duceam la Damasc cu autoritate și împuternicire de la preoții de seamă,
- 13 La miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, mai mare ca strălucirea soarelui, strălucind în jurul meu și a celor care călătoreau cu mine.
- 14 Și după ce am căzut toți la pământ, am auzit o voce vorbindu-mi și spunând în limba ebraică: Saule, Saule, de ce mă persecuți? Greu îți este să dai cu călcâiul în țepușe.
- 15 Iar eu am spus: Cine ești tu, Doamne? Și el a spus: Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuți.
- 16 Scoală-te dar și stai în picioare; căci cu acest scop ți-am apărut, să te fac un servitor și un martor deopotrivă a cele ce ai văzut și a acelora în care mă voi arăta ție;
- 17 Eliberându-te din poporul și [dintre ]neamurile spre care acum te trimit,
- 18 Să le deschizi ochii [și] să [îi] întorci de la întuneric la lumină și [din] puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate și moștenire printre cei sfințiți prin credința care este în mine.
- 19 După care, împărate Agripa, nu am fost neascultător viziunii cerești;
- 20 Ci am arătat mai întâi celor din Damasc și Ierusalim și prin toate ținuturile Iudeii și [apoi] neamurilor, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă lucrări cuvenite de pocăință.
- 21 Pentru acestea, iudeii m-au prins în templu și au încercat să [mă] ucidă.
- 22 De aceea obținând ajutor de la Dumnezeu, continuu până în această zi, aducând mărturie deopotrivă [celor ]mici și mari, nespunând nimic altceva decât cele ce ziceau profeții și Moise că se vor întâmpla:
- 23 Că trebuie să sufere Cristosul, că [el] va fi cel dintâi al învierii dintre morți și să arate lumină poporului și neamurilor.
- 24 Și pe când el răspundea astfel în apărarea lui, Festus a spus cu voce tare: Pavele, ți-ai ieșit din minți; multă învățătură te face nebun.
- 25 Dar el a spus: Nu sunt nebun, preanobile Festus; ci vorbesc deschis cuvintele adevărului și cumpătării.
- 26 Fiindcă împăratul știe despre acestea, înaintea căruia și vorbesc pe față; fiindcă sunt convins că nimic din acestea nu îi sunt ascunse; fiindcă aceasta nu s-a făcut într-un colț.
- 27 Crezi tu, împărate Agripa, în profeți? Știu că tu crezi.
- 28 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: Aproape mă convingi să fiu creștin.
- 29 Iar Pavel a spus: Să dea Dumnezeu, ca nu numai tu, ci și toți cei ce mă aud astăzi, să fie deopotrivă aproape [ce sunt eu] și chiar mai mult decât sunt [eu], exceptând aceste lanțuri.
- 30 Și după ce a vorbit astfel, împăratul s-a sculat și guvernatorul și Bernice și cei ce ședeau cu ei;
- 31 Și după ce s-au retras, vorbeau între ei, spunând: Acest om nu face nimic demn de moarte sau de lanțuri.
- 32 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: Acest om ar fi putut fi eliberat dacă nu ar fi apelat la Cezar.