바이블포탈

¹ Atunci marele preot a spus: Așa stau lucrurile?

² Iar el a spus: Bărbați, frați și părinți, dați ascultare! Dumnezeul gloriei a apărut tatălui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte să locuiască el în Haran,

³ Și i-a spus: Ieși din țara ta și din rudenia ta, și vino în țara pe care ți-[o] voi arăta.

⁴ Atunci, ieșind din țara caldeilor, a locuit în Haran; și de acolo, când tatăl lui a murit, l-a strămutat în această țară, în care locuiți voi acum.

⁵ Dar nu i-a dat moștenire în ea, nici [cât] să își pună piciorul jos; totuși a promis că i-o va da lui ca stăpânire și seminței lui după el, pe când el [încă] nu avea copil.

⁶ Și astfel Dumnezeu a spus că sămânța lui va locui temporar într-o țară străină, și că aceia o vor aduce în robie și se vor purta rău cu [ea] patru sute de ani.

⁷ Și pe națiunea căreia îi vor fi [ei] în robie, eu o voi judeca, a spus Dumnezeu; și după aceea vor ieși și îmi vor servi în acest loc.

⁸ Și i-a dat legământul circumciziei; și așa a născut pe Isaac și l-a circumcis în a opta zi; și Isaac [a născut] pe Iacob; și Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

⁹ Și patriarhii, împinși de invidie, l-au vândut pe Iosif în Egipt; dar Dumnezeu era cu el.

¹⁰ Și l-a eliberat din toate nenorocirile lui și i-a dat favoare și înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului; și l-a făcut guvernator peste Egipt și [peste] toată casa lui.

¹¹ Și peste toată țara Egiptului și a Canaanului a venit o mare secetă și mare nenorocire; și părinții noștri nu găseau mâncare.

¹² Dar când Iacob a auzit că în Egipt era grâu, i-a trimis întâi pe părinții noștri.

¹³ Și la a doua [venire], Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi; și rudenia lui Iosif s-a făcut cunoscută lui Faraon.

¹⁴ Atunci Iosif a trimis și a chemat la [el] pe tatăl său, Iacob, și toată rudenia lui, cu șaptezeci și cinci de suflete.

¹⁵ Așa a coborât Iacob în Egipt și a murit, el și părinții noștri.

¹⁶ Și au fost duși în Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam pentru o sumă de bani de la fiii lui Emor, [tatăl ]lui Sihem.

¹⁷ Dar când s-a apropiat timpul promisiunii, pe care Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,

¹⁸ Până când s-a ridicat alt împărat care nu îl cunoștea pe Iosif.

¹⁹ Acesta a lucrat cu viclenie cu rudele noastre și s-a purtat rău cu părinții noștri, așa că au lepădat pe pruncii lor, ca să nu trăiască.

²⁰ În timpul acela s-a născut Moise și era deosebit de frumos și a crescut în casa tatălui său[ timp] de trei luni;

²¹ Și după ce a fost lepădat, fiica lui Faraon l-a luat și l-a crescut ca fiu al ei.

²² Și Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.

²³ Și după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe frații lui, copiii lui Israel.

²⁴ Și văzând pe unul nedreptățit, [l]-a apărat și a făcut dreptate celui oprimat și l-a lovit pe egiptean;

²⁵ Fiindcă presupunea că frații lui vor înțelege cum Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberare; dar nu au înțeles.

²⁶ Și în ziua următoare, pe când se certau, li s-a arătat el însuși și ar fi voit să îi împace, spunând: Domnilor, voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?

²⁷ Dar cel ce l-a nedreptățit pe aproapele său l-a împins la o parte, spunând: Cine te-a făcut conducător și judecător peste noi?

²⁸ Dorești să mă ucizi, așa cum ai făcut ieri cu egipteanul?

²⁹ Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în țara lui Madian, unde a născut doi fii.

³⁰ Și după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără de foc într-un rug.

³¹ Când Moise a văzut, s-a minunat de priveliște; și pe când s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el,

³² [Spunând]: Eu [sunt] Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob. Atunci Moise a tremurat și nu a cutezat să privească.

³³ Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, fiindcă locul pe care stai în picioare este pământ sfânt.

³⁴ Am văzut, am văzut necazul poporului meu care este în Egipt și am auzit gemetele lor și am coborât să îi eliberez. Și acum, vino, te voi trimite în Egipt.

³⁵ Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a făcut pe tine conducător și judecător? Dumnezeu l-a trimis pe acesta [să fie] conducător și eliberator prin mâna îngerului care i s-a arătat în rug.

³⁶ Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni și semne în țara Egiptului și în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani.

³⁷ Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre frații voștri, asemenea mie; pe el să îl ascultați.

³⁸ Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai și [cu] părinții noștri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă;

³⁹ Căruia părinții noștri au refuzat să îi dea ascultare, și l-au respins, și în inimile lor s-au întors în Egipt,

⁴⁰ Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea noastră; [cât despre] acest Moise, care ne-a condus afară din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat.

⁴¹ Și au făcut un vițel în acele zile și au oferit sacrificii idolului și s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini.

⁴² Atunci Dumnezeu s-a întors și i-a predat să se închine oștirii cerului; așa cum este scris în cartea profeților: Voi, casa lui Israel, mi-ați oferit patruzeci de ani în pustie vite înjunghiate și sacrificii?

⁴³ Da, ați luat tabernacolul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, chipuri [cioplite] pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon.

⁴⁴ Părinții noștri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, așa cum rânduise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse;

⁴⁵ Pe care și părinții noștri care au urmat, l-au adus cu Isus în stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea feței părinților noștri, până în zilele lui David,

⁴⁶ Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu și a dorit să găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob.

⁴⁷ Iar Solomon i-a zidit o casă.

⁴⁸ Totuși, cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini; după cum spune profetul:

⁴⁹ Cerul [este] tronul meu și pământul [este] sprijinul piciorului meu; ce casă îmi veți zidi, spune Domnul; sau care [este] locul odihnei mele?

⁵⁰ Nu a făcut mâna mea toate acestea?

⁵¹ Voi, îndărătnici și necircumciși în inimă și urechi, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; ca părinții voștri, așa și voi.

⁵² Pe care din profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Și au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia [i-]ați fost voi acum trădători și ucigași;

⁵³ Care ați primit legea prin mijlocirea îngerilor și nu ați păzit[-o].

⁵⁴ Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă și scrâșneau din dinți asupra lui.

⁵⁵ Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenție în cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,

⁵⁶ Și a spus: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁷ Atunci au strigat cu voce tare și și-au astupat urechile, și într-un gând au alergat asupra lui;

⁵⁸ Și [l]-au scos din cetate și [l]-au împroșcat cu pietre; și martorii și-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul.

⁵⁹ Și l-au împroșcat cu pietre pe Ștefan, [care] chema pe [Dumnezeu] și spunea: Doamne Isuse, primește duhul meu.

⁶⁰ Și, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta. Și, spunând aceasta, a adormit.

사도행전 7장 Fidela Biblia în limba română