로마서 11장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, [din] tribul lui Beniamin.
  2. 2 Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând:
  3. 3 Doamne, i-au ucis pe profeții tăi și au surpat altarele tale; și am fost lăsat eu singur și îmi caută viața.
  4. 4 Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul [înaintea chipului] lui Baal.
  5. 5 Așadar, tot astfel și în timpul de acum este o rămășiță conform alegerii harului.
  6. 6 Și dacă [este] din har, atunci nu mai [este] din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă [este] din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă.
  7. 7 Atunci ce? Israel nu a obținut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar ceilalți au fost orbiți,
  8. 8 (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta.
  9. 9 Și David spune: Masa să le fie o cursă și ca o capcană și ca o piatră de poticnire și o răsplătire pentru ei;
  10. 10 Să li se întunece ochii [și] să nu vadă; și îndoaie-le spatele întotdeauna.
  11. 11 Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea[ a venit] la neamuri, ca să îi provoace la gelozie;
  12. 12 Dacă însă căderea lor [este ]bogăția lumii, și înjosirea lor [este] bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?
  13. 13 Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;
  14. 14 Dacă [aș putea] cumva să [îi] provoc la gelozie [pe cei ce sunt] carnea mea și să salvez pe unii dintre ei.
  15. 15 Căci dacă lepădarea lor [înseamnă] împăcarea lumii, ce [va fi] primirea [lor], decât viață dintre morți?
  16. 16 Iar dacă primul rod [este ]sfânt, și aluatul[ este]; și dacă rădăcina [este] sfântă, și ramurile [sunt].
  17. 17 Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului,
  18. 18 Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te [ține] pe tine.
  19. 19 Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.
  20. 20 Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
  21. 21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, [fii atent] ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine.
  22. 22 Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea [lui]; altfel și tu vei fi tăiat.
  23. 23 Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou.
  24. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt [ramuri] naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin?
  25. 25 Fiindcă nu vă voiesc neștiutori, fraților, despre acest mister, ca nu cumva să fiți înțelepți în îngâmfările voastre, pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra plinătatea neamurilor.
  26. 26 Și astfel tot Israelul va fi salvat; așa cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta neevlavia de la Iacob;
  27. 27 Fiindcă acesta [este] legământul meu pentru ei, când voi înlătura păcatele lor.
  28. 28 Referitor la evanghelie, [sunt] dușmani din cauza voastră, dar referitor la alegere, [sunt] preaiubiți din cauza părinților.
  29. 29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu [sunt] irevocabile.
  30. 30 Fiindcă așa cum și voi odinioară nu ați crezut în Dumnezeu, totuși ați primit milă acum prin necredința lor;
  31. 31 Tot așa și aceștia nu au crezut acum, pentru ca prin mila voastră să obțină și ei milă.
  32. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate milă tuturor.
  33. 33 O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse [sunt ]judecățile lui și peste putință de găsit căile lui!
  34. 34 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui?
  35. 35 Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit?
  36. 36 Pentru că din el și prin el și pentru el [sunt ]toate. A lui [fie] gloria pentru totdeauna. Amin.