바이블포탈

¹ Dacă în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău să o stăpâneşti, se va găsi un [om] ucis, zăcând în câmp,[ şi] nu se ştie cine l-a ucis,

² Atunci bătrânii tăi şi judecătorii tăi să iasă şi să măsoare până la cetăţile care [sunt] împrejurul celui ucis,

³ Şi va fi astfel, din cetatea care [este] lângă cel ucis, bătrânii cetăţii aceleia să ia o viţea, cu care nu s-a lucrat[ şi] care nu a tras la jug;

⁴ Şi bătrânii cetăţii aceleia să coboare viţeaua într-o vale nelucrată, în care [nici] nu s-a recoltat [nici] nu s-a semănat, şi să frângă gâtul viţelei acolo în vale,

⁵ Şi preoţii, fiii lui Levi, să se apropie, pentru că pe ei i-a ales DOMNUL Dumnezeul tău să îi servească şi să binecuvânteze în numele DOMNULUI; şi prin cuvântul lor să fie [încercată] orice ceartă şi orice lovitură,

⁶ Şi toţi bătrânii cetăţii aceleia, [care] [este] lângă cel ucis, să îşi spele mâinile deasupra viţelei decapitate în vale,

⁷ Şi să răspundă şi să zică: Mâinile noastre nu au vărsat acest sânge, nici ochii noştri nu au văzut.

⁸ Fii milostiv, Doamne, faţă de poporul tău Israel, pe care l-ai răscumpărat, şi nu pune sânge nevinovat în contul poporului tău Israel. Şi sângele li se va ierta.

⁹ Astfel să îndepărtezi sângele nevinovat din mijlocul tău, când vei face [ce] [este ]drept înaintea ochilor DOMNULUI.

¹⁰ Când vei ieşi la război împotriva duşmanilor tăi şi DOMNUL Dumnezeul tău îi va da în mâinile tale şi îi vei lua captivi,

¹¹ Şi între cei captivi vei vedea o femeie frumoasă şi vei avea dorinţă spre ea şi vei voi să ţi-o iei de soţie,

¹² Atunci să o aduci la tine în casa ta şi să îşi radă capul şi să îşi taie unghiile;

¹³ Şi să îşi lepede hainele captivităţii ei de pe ea şi să rămână în casa ta şi să plângă pe tatăl ei şi pe mama ei o lună întreagă, şi după aceea să intri la ea şi să fii soţul ei şi ea să fie soţia ta.

¹⁴ Şi va fi [astfel], dacă nu găseşti plăcere în ea, să îi dai drumul [să meargă] încotro voieşte; dar să nu o vinzi deloc pe bani; să nu faci comerţ cu ea, pentru că ai înjosit-o.

¹⁵ Dacă un bărbat are două soţii, una iubită şi alta neiubită, şi i-au născut copii, [atât] cea iubită [cât] şi cea neiubită, şi [dacă ]fiul întâi-născut este al celei ce nu era iubită,

¹⁶ Atunci va fi [astfel]: în ziua când va da moştenire fiilor săi ceea ce are, nu va putea face întâi-născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei ce nu era iubită, care este cel întâi-născut;

¹⁷ Ci să recunoască de întâi-născut pe fiul celei ce nu era iubită, dându-i o parte dublă din tot ce are, pentru că el [este] începutul puterii sale; dreptul de întâi-născut este al lui.

¹⁸ Dacă un om are un fiu încăpățânat şi răzvrătit, care nu va asculta de vocea tatălui său, sau vocea mamei sale, şi[ ]când ei îl ceartă, nu le dă ascultare,

¹⁹ Atunci tatăl său şi mama sa să îl apuce şi să îl scoată la bătrânii cetăţii sale şi la poarta locului său.

²⁰ Şi să spună bătrânilor cetăţii sale: Acest fiu al nostru [este] încăpățânat şi răzvrătit, nu ascultă de vocea noastră; [este] un lacom şi un beţiv.

²¹ Şi toţi oamenii cetăţii sale să îl ucidă cu pietre, ca să moară, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru şi tot Israelul să audă şi să se teamă.

²² Şi dacă un om a făcut un păcat demn de moarte, şi este ucis, şi îl spânzuri de lemn,

²³ Trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să îl înmormântezi chiar în acea zi; (pentru că cel spânzurat [este] blestemat de Dumnezeu) ca să nu fie pângărită ţara ta, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău[ ca] moştenire.

신명기 21장 Fidela Biblia în limba română