신명기 27장 Fidela Biblia în limba română

  1. 1 Şi Moise cu bătrânii lui Israel au poruncit poporului, spunând: Păziţi toate poruncile pe care vi le poruncesc astăzi.
  2. 2 Şi va fi [astfel]: în ziua când veţi trece peste Iordan, în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, să îţi ridici pietre mari şi să le văruieşti cu var,
  3. 3 Şi să scrii pe ele toate cuvintele acestei legi, după ce vei trece ca să intri în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, o ţară în care curge lapte şi miere, precum ţi-a promis DOMNUL Dumnezeul părinţilor tăi.
  4. 4 De aceea va fi [astfel], după ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi aceste pietre pe muntele Ebal, precum vă poruncesc astăzi şi să le văruiţi cu var.
  5. 5 Şi să zideşti acolo un altar DOMNULUI Dumnezeul tău, un altar din pietre, să nu ridici fier asupra lor.
  6. 6 Să zideşti altarul DOMNULUI Dumnezeul tău din pietre întregi şi să aduci pe el ofrande arse pentru DOMNUL Dumnezeul tău,
  7. 7 Şi să aduci ofrande de pace şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
  8. 8 Şi să scrii pe pietre foarte lămurit toate cuvintele legii acesteia.
  9. 9 Şi Moise şi preoţii, leviţii, au vorbit întregului Israel, spunând: Ia seama şi dă ascultare, Israele, astăzi ai devenit poporul DOMNULUI Dumnezeul tău.
  10. 10 De aceea să asculţi de vocea DOMNULUI Dumnezeul tău şi să împlineşti poruncile lui şi statutele lui, pe care ţi le poruncesc astăzi.
  11. 11 Şi Moise a poruncit poporului în ziua aceea, spunând:
  12. 12 Aceştia să stea în picioare să binecuvânteze poporul pe muntele Garizim, după ce veţi fi trecut Iordanul: Simeon şi Levi şi Iuda şi Isahar şi Iosif şi Beniamin;
  13. 13 Şi aceştia să stea în picioare pe Muntele Ebal ca să blesteme: Ruben, Gad şi Aşer şi Zabulon, Dan şi Neftali.
  14. 14 Şi leviţii să vorbească şi să spună tuturor bărbaţilor lui Israel cu voce tare:
  15. 15 Blestemat [fie] omul care îşi face [orice] chip cioplit sau turnat, o urâciune [înaintea ]DOMNULUI, lucrare a mâinilor meşterului, şi îl pune într-un [loc] tainic. Şi tot poporul să răspundă şi să zică: Amin.
  16. 16 Blestemat [fie] cel ce dispreţuieşte pe tatăl său sau pe mama sa. Şi tot poporul să spună: Amin.
  17. 17 Blestemat [fie] cel ce mută piatra de hotar a aproapelui său. Şi tot poporul să spună: Amin.
  18. 18 Blestemat [fie] cel ce face pe orb să rătăcească de pe cale. Şi tot poporul să spună: Amin.
  19. 19 Blestemat [fie] cel ce perverteşte judecata străinului, a celui fără tată şi a văduvei. Şi tot poporul să spună: Amin.
  20. 20 Blestemat [fie] cel ce se culcă cu soţia tatălui său, pentru că ridică învelitoarea patului tatălui său. Şi tot poporul să spună: Amin.
  21. 21 Blestemat [fie] cel ce se culcă cu orice fel de animal. Şi tot poporul să spună: Amin.
  22. 22 Blestemat [fie] cel ce se culcă cu sora sa, fiica tatălui său, sau fiica mamei sale. Şi tot poporul să spună: Amin.
  23. 23 Blestemat [fie] cel ce se culcă cu soacra sa. Şi tot poporul să spună: Amin.
  24. 24 Blestemat [fie] cel ce loveşte pe aproapele său în ascuns. Şi tot poporul să spună: Amin.
  25. 25 Blestemat [fie] cel ce ia răsplată pentru a ucide o persoană nevinovată. Şi tot poporul să spună: Amin.
  26. 26 Blestemat [fie] cel ce nu întăreşte [toate] cuvintele legii acesteia ca să le împlinească. Şi tot poporul să spună: Amin.