바이블포탈

¹ Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

² Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă,

³ Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, daţi măreţie Dumnezeului nostru.

⁴ [El este] Stânca, lucrarea sa [este] desăvârşită, pentru că toate căile lui [sunt] judecată, el este un Dumnezeu al adevărului şi fără nelegiuire, el [este] just şi drept.

⁵ Ei s-au corupt, pata lor nu [este] cea a copiilor lui, [sunt ]o generaţie perversă şi strâmbă.

⁶ Astfel răsplătiţi voi DOMNULUI, popor prost şi neînţelept? Nu [este] el Tatăl tău [care ]te-a cumpărat? Nu te-a făcut el şi te-a întemeiat?

⁷ Aminteşte-ţi de zilele din vechime, ia aminte la anii multor generaţii, întreabă pe tatăl tău şi îţi va arăta, pe bătrânii tăi şi îţi vor spune.

⁸ Când cel Preaînalt a împărţit naţiunilor moştenirea lor, când a separat pe fiii lui Adam, a aşezat graniţele poporului conform cu numărul copiilor lui Israel;

⁹ Pentru că partea DOMNULUI [este] poporul său; Iacob [este] sorţul moştenirii sale.

¹⁰ El l-a găsit într-un pământ, intr-un deşert; într-o risipire, pustiu al urletelor; l-a condus, l-a instruit, l-a păzit ca pe lumina ochiului său.

¹¹ Precum îşi scutură acvila cuibul, pluteşte peste puii săi, îşi întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile ei tari,

¹² [Astfel] l-a condus DOMNUL, singur, şi nu [a fost] niciun dumnezeu străin cu el.

¹³ L-a făcut să călărească pe înălţimile pământului, ca să mănânce rodul câmpului; şi l-a făcut să sugă miere din stâncă şi untdelemn din stânca de cremene;

¹⁴ Unt de [la ]vaci şi lapte de [la ]oi, cu grăsimea mieilor şi berbeci de rasă din Basan şi ţapi cu grăsimea rărunchilor grâului; şi ai băut sângele pur al strugurelui.

¹⁵ Dar Ieşurun s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior, te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat, te-ai acoperit [cu grăsime]; atunci l-a părăsit pe Dumnezeul [care] l-a făcut şi a dispreţuit Stânca salvării lui.

¹⁶ L-au provocat la gelozie cu [dumnezei ]străini, l-au provocat la mânie cu urâciuni.

¹⁷ Au sacrificat dracilor [şi ]nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unora noi, de curând veniţi, de care părinţii voştri nu s-au temut.

¹⁸ De Stânca, [cea] care te-a născut, tu ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeul, care te-a format.

¹⁹ Şi când DOMNUL a văzut, [i]-a detestat din cauza provocării fiilor săi şi a fiicelor sale.

²⁰ Şi a spus: Îmi voi ascunde faţa de ei, voi vedea care [va fi] sfârşitul lor, pentru că ei [sunt] o generaţie foarte perversă, copii în care nu [este] credinţă.

²¹ M-au întărâtat la gelozie prin [ceea ce] nu [este] Dumnezeu; m-au provocat la mânie cu deşertăciunile lor, şi eu îi voi întărâta la gelozie prin [cei] [ce] nu [sunt ]un popor; îi voi provoca la mânie printr-o naţiune proastă.

²² Pentru că în mânia mea s-a aprins un foc şi va arde până la cel mai adânc iad şi va mistui pământul cu venitul lui şi va aprinde temeliile munţilor.

²³ Voi îngrămădi ticăloşii asupra lor, îmi voi consuma săgeţile peste ei.

²⁴ [Vor fi] arşi de foame şi mistuiți de arşiţă pârjolitoare şi de distrugere amară, de asemenea voi trimite dinţii fiarelor asupra lor, cu otrava şerpilor din ţărână.

²⁵ Sabia în afară şi teroare înăuntru, amândouă vor nimici pe tânăr şi pe fecioară, pe sugar [şi] pe omul cu perii cărunţi.

²⁶ Am spus: Îi voi risipi în colţuri, voi face ca amintirea lor să înceteze dintre oameni,

²⁷ Dacă nu m-aş teme de furia duşmanului, ca nu cumva potrivnicii lor să se comporte ciudat[ şi] ca nu cumva să spună: Mâna noastră [este ]înălţată şi nu DOMNUL a făcut toate acestea.

²⁸ Pentru că ei [sunt] o naţiune lipsită de sfat [şi] nici [nu este] înţelegere în ei.

²⁹ O, de ar fi înţelepţi [şi] de ar înţelege aceasta [şi ]ar lua aminte la sfârşitul lor de pe urmă!

³⁰ Cum ar urmări unul o mie şi doi ar pune pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi nu i-ar fi închis DOMNUL?

³¹ Pentru că stânca lor nu [este] ca Stânca noastră, chiar duşmanii noştri [sunt] judecători.

³² Pentru că viţa lor [este] din viţa Sodomei şi din câmpiile Gomorei, strugurii lor [sunt] struguri de fiere, ciorchinii lor [sunt] amari,

³³ Vinul lor [este] otrava dragonilor şi veninul crud al viperelor.

³⁴ Nu [este] lucrul acesta păstrat la mine[ şi ]sigilat printre tezaurele mele?

³⁵ Mie îmi [aparţine] răzbunarea şi recompensa; la timpul [cuvenit] le va aluneca piciorul, pentru că ziua nenorocirii lor [este] aproape şi lucrurile care vor veni peste ei se vor grăbi.

³⁶ Pentru că DOMNUL va judeca pe poporul său şi se va pocăi pentru servitorii săi, când va vedea că puterea [lor ]s-a dus şi nu [va fi] nimeni închis, sau lăsat.

³⁷ Şi va spune: Unde [sunt] dumnezeii lor, stânca în care s-au încrezut,

³⁸ Ei care au mâncat grăsimea sacrificiilor lor[ şi] au băut vinul darurilor lor de băutură? Să se ridice şi să vă ajute[ şi ]să fie protecţia voastră.

³⁹ Vedeţi acum că eu, eu [sunt ]el şi nu [este alt] dumnezeu împreună cu mine; eu ucid şi eu dau viaţă; eu rănesc şi eu vindec, şi nu [este] [cineva] care să vă scape din mâna mea.

⁴⁰ Pentru că îmi ridic mâna spre cer şi spun: Eu trăiesc pentru totdeauna.

⁴¹ Dacă îmi ascut sabia strălucitoare şi mâna mea apucă judecata, voi întoarce răzbunare duşmanilor mei şi voi răsplăti celor care mă urăsc.

⁴² Îmi voi îmbăta săgeţile de sânge şi sabia mea va înghiți carne; [şi le voi îmbăta ]de sângele celor ucişi şi al captivilor, de la începutul răzbunărilor peste duşman.

⁴³ Bucuraţi-vă naţiunilor, [cu ]poporul său, pentru că el va răzbuna sângele servitorilor săi şi va întoarce răzbunare potrivnicilor săi şi va fi milos cu ţara sa[ şi ]cu poporul său.

⁴⁴ Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi Hoşea, fiul lui Nun.

⁴⁵ Şi Moise a terminat de vorbit toate cuvintele acestea [înaintea] întregului Israel,

⁴⁶ Şi le-a spus: Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care le mărturisesc printre voi astăzi, ca să le porunciţi copiilor voştri să ia seama să [le] împlinească, toate cuvintele acestei legi.

⁴⁷ Pentru că nu [este] un lucru deşert pentru voi, pentru că este viaţa voastră, şi prin acest lucru [vă] veţi prelungi zilele în ţara în care treceţi Iordanul, ca să o stăpâniţi.

⁴⁸ Şi DOMNUL a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, spunând:

⁴⁹ Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, [pe ]muntele Nebo, care [este] în ţara Moabului, care [este] în dreptul Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel,

⁵⁰ Şi mori pe muntele pe care te vei urca şi adună-te la poporul tău; precum a murit Aaron, fratele tău, pe muntele Hor, şi a fost adunat la poporul său,

⁵¹ Pentru că aţi încălcat [legea] împotriva mea în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba-Cades, în pustiul Ţin, pentru că nu m-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

⁵² Totuşi tu vei vedea ţara înaintea [ta] dar nu vei intra acolo, în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.

신명기 32장 Fidela Biblia în limba română