요한계시록 14장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Și m-am uitat și, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii având numele Tatălui său scris pe frunțile lor.
2. ² Și am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape și ca vocea unui tunet mare; și am auzit vocea harpiștilor cântând cu harpele lor;
3. ³ Și cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor; și niciun om nu putea învăța acel cântec, decât cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ.
4. ⁴ Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceștia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, [fiind] primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.
5. ⁵ Și în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproșabili înaintea tronului lui Dumnezeu.
6. ⁶ Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veșnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ și fiecărei națiuni și rase și limbi și popor,
7. ⁷ Spunând cu voce tare: Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie, pentru că a venit ora judecății lui; și închinați-vă celui care a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.
8. ⁸ Și un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate națiunile să bea din vinul furiei curviei sale.
9. ⁹ Și al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: Dacă vreun om se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul [ei] pe fruntea lui sau pe mâna lui,
10. ¹⁰ Acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; și va fi chinuit cu foc și cu pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului;
11. ¹¹ Și fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna și întotdeauna; și nu au odihnă ziua și noaptea cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei.
12. ¹² Aici este răbdarea sfinților; aici [sunt] cei ce țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
13. ¹³ Și am auzit o voce din cer, spunându-mi: Scrie: Binecuvântați [sunt] morții care mor în Domnul de acum înainte: Da, spune Duhul, ca să se odihnească de muncile lor; și faptele lor îi urmează.
14. ¹⁴ Și m-am uitat și, iată, un nor alb și pe nor ședea [unul] asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de aur și în mâna sa o seceră ascuțită.
15. ¹⁵ Și un alt înger a ieșit din templu, strigând cu voce tare celui așezat pe nor: Trimite secera ta și seceră; fiindcă ți-a venit timpul să seceri, pentru că secerișul pământului este copt.
16. ¹⁶ Și cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ; și pământul a fost secerat.
17. ¹⁷ Și un alt înger a ieșit din templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită.
18. ¹⁸ Și un alt înger a ieșit din altar, având putere peste foc; și a strigat cu strigăt mare celui ce avea secera ascuțită, spunând: Trimite secera ta ascuțită și adună ciorchinii viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copți pe deplin.
19. ¹⁹ Și îngerul și-a aruncat secera pe pământ și a adunat via pământului și a aruncat[-o] în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu.
20. ²⁰ Și teascul a fost călcat în picioare în afara cetății și din teasc a ieșit sânge până la frâiele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.