바이블포탈

¹ Şi când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus fiilor săi: De ce vă uitaţi unul la altul?

² Şi a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo; ca să trăim şi să nu murim.

³ Şi cei zece fraţi ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra grâne în Egipt.

⁴ Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple [vreo] nenorocire.

⁵ Şi fiii lui Israel au venit să cumpere [grâne] printre aceia ce veneau, pentru că era foamete în ţara lui Canaan.

⁶ Şi Iosif [era] guvernatorul peste ţară [şi] el [era cel] ce vindea la toţi oamenii din ţară; şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au prosternat înaintea lui [cu] feţele lor la pământ.

⁷ Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar s-a prefăcut străin faţă de ei şi le-a vorbit aspru; şi le-a spus: De unde veniţi voi? Iar ei au spus: Din ţara lui Canaan, pentru a cumpăra mâncare.

⁸ Şi Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

⁹ Şi Iosif şi-a amintit visele pe care le-a visat despre ei şi le-a spus: Voi [sunteţi] spioni; pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.

¹⁰ Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cumpăra hrană au venit servitorii tăi.

¹¹ Noi [suntem] toţi fii ai unui singur bărbat; noi [suntem] [bărbaţi] drepţi, servitorii tăi nu sunt spioni.

¹² Şi el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.

¹³ Iar ei au spus: Servitorii tăi [sunt] doisprezece fraţi, fii ai unui singur bărbat în ţara lui Canaan; şi, iată, cel mai tânăr [este] astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu [este].

¹⁴ Şi Iosif le-a spus: Aceasta [este] ceea ce v-am vorbit, zicând, [Sunteţi] spioni;

¹⁵ Prin aceasta veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine aici.

¹⁶ Trimiteţi pe unul dintre voi şi el să aducă pe fratele vostru şi voi veţi fi ţinuţi în închisoare, ca ale voastre cuvinte să fie încercate dacă [este ]adevăr în voi, sau altfel pe viaţa lui Faraon, cu adevărat voi [sunteţi] spioni.

¹⁷ Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.

¹⁸ Şi Iosif le-a spus [în] a treia zi: Faceţi aceasta şi trăiţi; [fiindcă] eu mă tem de Dumnezeu;

¹⁹ Dacă voi [sunteţi] drepţi, lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri să fie legat în casa închisorii voastre; mergeţi, căraţi grâne pentru foametea caselor voastre;

²⁰ Dar aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel cuvintele voastre vor fi verificate şi nu veţi muri. Şi au făcut astfel.

²¹ Iar ei au spus unul altuia: Noi [suntem] într-adevăr vinovaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să [îl] ascultăm; pentru aceasta a venit această strâmtorare peste noi.

²² Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând: Nu păcătuiţi împotriva copilului; dar aţi refuzat să ascultaţi? Şi acum, iată, şi sângele lui [ne] este cerut.

²³ Şi nu au ştiut că Iosif [îi ]înţelegea, pentru că le vorbea printr-un traducător.

²⁴ Şi s-a întors [cu spatele] la ei şi a plâns; şi s-a întors la ei din nou şi a vorbit îndeaproape cu ei şi a luat pe Simeon de la ei şi l-a legat înaintea ochilor lor.

²⁵ Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne şi să pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui şi să le dea provizii pentru drum: şi astfel le-a făcut.

²⁶ Şi au încărcat grâne pe măgarii lor şi au plecat de acolo.

²⁷ Şi pe când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ la han, a văzut banii săi, pentru că, iată, aceştia [erau] la gura sacului său.

²⁸ Şi a spus fraţilor săi: Banii mei [îmi] sunt înapoiaţi; şi, iată, [sunt] chiar în sacul meu; şi i-a lăsat inima şi s-au înspăimântat şi şi-au spus unul altuia: Ce [este] aceasta [ce] Dumnezeu ne-a făcut?

²⁹ Şi au venit la Iacob, tatăl lor, până în ţara lui Canaan şi i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:

³⁰ Bărbatul, [care este] domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat de spioni ai ţării.

³¹ Şi noi i-am spus: Noi [suntem ]drepţi, nu suntem spioni,

³² Noi [suntem] doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu [este] şi cel mai tânăr [este] în această zi cu tatăl nostru în ţara lui Canaan.

³³ Şi bărbatul, domnul ţării, ne-a spus: Prin aceasta voi şti că voi [sunteţi ]drepţi: lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri [aici] cu mine şi luaţi [hrana] [pentru] foametea caselor voastre şi plecaţi,

³⁴ Şi aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci voi şti că voi nu [sunteţi] spioni, ci [sunteţi ]cinstiţi; [astfel] vă voi elibera pe fratele vostru, iar voi veţi face comerţ în ţară.

³⁵ Şi s-a întâmplat, pe când îşi goleau sacii că, iată, legătura de bani a fiecărui bărbat [era] în sacul lui; şi când ei şi tatăl lor au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântaţi.

³⁶ Şi Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-aţi văduvit [de copii]; Iosif nu [este] şi Simeon nu [este] şi voi veţi duce [departe] pe Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.

³⁷ Şi Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi fii ai mei dacă nu îl aduc [înapoi] la tine; predă-l în mâna mea şi îl voi aduce din nou la tine.

³⁸ Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele lui este mort şi a rămas singur; dacă i se întâmplă nenorocire pe calea pe care mergeţi, atunci veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt.

창세기 42장 Fidela Biblia în limba română