야고보서 1장 Fidela Biblia în limba română

1. ¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăștiate: Salutare!
2. ² Socotiți totul [a fi] bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri,
3. ³ Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4. ⁴ Dar lăsați răbdarea să [își] aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nefiind lipsiți în nimic.
5. ⁵ Dar dacă unuia dintre voi [îi] lipsește înțelepciunea, să [o] ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată.
6. ⁶ Dar să ceară în credință, neclătinându-se[ în] nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt și aruncat [încoace și încolo].
7. ⁷ De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.
8. ⁸ Un om șovăitor [este] nestatornic în toate căile lui.
9. ⁹ Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălțat.
10. ¹⁰ Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. ¹¹ Fiindcă a răsărit soarele cu arșița și usucă iarba și floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere: astfel și bogatul se va ofili în căile lui.
12. ¹² Binecuvântat [este] omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.
13. ¹³ Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni,
14. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit.
15. ¹⁵ Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte.
16. ¹⁶ Nu [vă] rătăciți preaiubiții mei frați!
17. ¹⁷ Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.
18. ¹⁸ Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.
19. ¹⁹ De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;
20. ²⁰ Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. ²¹ De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.
22. ²² Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători [ai lui], înșelându-vă pe voi înșivă.
23. ²³ Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;
24. ²⁴ Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.
25. ²⁵ Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă [în ea], el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.
26. ²⁶ Dacă cineva printre voi pare să fie religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia [este] deșartă.
27. ²⁷ Religia pură și neîntinată înaintea lui Dumnezeul și Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată și văduve în nenorocirea lor, [și] a se ține pe sine însuși nepătat de lume.